Fidel sau infidel?

Fidelitatea nu are un caracter ereditar, ea se dobandeste prin educatie si poate fi impusa de coduri morale si religioase.
Ce se ascunde in spatele fidelitatii? Respectul fata de partener, teama ca prin „aflarea“ infidelitatii sa nu „faca“ rau copiilor sau parintilor, chiar partenerei, teama de a nu fi prins, modelul parental, iubirea fata de partener, teama de a nu-si complica viata, frica de boli venerice, principii religioase, sistemul personal de valori, uneori, pur si simplu, nu se iveste ocazia etc.
Nu intotdeauna, fidelitatea inseamna si o statornicie a sentimentelor, omul fiind adesea doar fidel propriilor sale convingeri. El in fapt nu vrea sa se „tradeze“ pe sine. Partenera sa in acest caz se situeaza intr-un plan secund. Uneori, a fi fidel este expresia unei desavarsiri interioare, un semn al puritatii. Punctul de plecare a resistentei in fata tentatiei este unul interior, fiind in joc integritatea personalitatii sale si, in ultima instanta, cea a cuplului.
Ambii parteneri pot sa se iubeasca si sa nu fie indragostiti reciproc. Intr-o astfel de situatie se dezvolta o nevoie naturala de a iubi in general, si NU neaparat pe cineva anume. Nu este iesit din comun ca un barbat sau o femeie casatorita sa dezvolte pentru o alta persoana o simpatie, o atractie sau chiar o adevarata pasiune. Si asta pentru ca in starea de indragostit luciditatea si ratiunea sunt mult diminuate sau chiar abolite.
Infidelitatea este mai raspandita printre barbatii, care, din diverse cauze, interne sau externe lor, nu au atins inca maturitatea afectiva, care au dubii asupra virilitatii lor (dorind mereu „sa se verifice“).
In cazul femeilor, este favorizata in contextul unei imaturitati afective, dezinhibarii afective si sexuale. Ea incearca prin aceste relatii uneori intamplatoare, sa se razbune pe aceia de care o leaga o anumita ranire a amorului propriu, ranire resimtita candva in trecut sau sa se „hraneasca“ cu iubire, simtindu-se neglijata de sot, cauta alinare intr-o iubire trecatoare, o intarire a sentimentului propriei valori etc.
Infidelitatea este efectul neintelegerilor, nu cauza lor. Exista si situatii in care partenerul sau partenera nu pot fi fideli chiar daca iubesc, ei cauta in exterior, in afara cuplului ceva ce lipseste in interior. De multe ori lucruri simple, la indemana: intelegere, sentimentul ca este valorizat, ascultat, apreciat… din nevoia de a simti dorinta, curtoazie, importanta, din nevoia de a trezi sau de a gasi pasiune. Ele sunt nevoi ce se cer satisfacute. Lipsa de receptivitate dintre parteneri, lipsa unui limbaj comun prin care aceste nevoi sa fie intelese, ignorarea... sunt motive ce atrag infidelitatea. Uneori chiar absenta disponibilitatii celuilalt partener de a satisface aceste nevoi constituie un aspect favorizant.
Unii depasesc rezistentele interioare si sentimentul de vinovatie si dau curs mai usor imboldului de a-si demonstra ca „inca mai sunt barbati atractivi“, „gresind“ si a doua oara si a treia etc. Altii isi reproseaza indiscretia, purtand acest secret, o viata intreaga poate, consumati de sentimentul vinovatiei.
O stare de vinovatie poate fi concentrarea asupra partenerei, cu riscul aparitiei sentimentului de gelozie ca revers al propriei tradari, o alta este refugierea in munca, alcool etc. O rezolvare des aleasa este recunoasterea in fata partenerei, in cazul in care barbatul considera acest lucru ca singura sa forma de eliberare…, o alegere de moment destul de costisitoare…, ambii parteneri ar fi recomandat sa fie pregatiti sufleteste pentru infruntarea unor astfel de adevaruri…
In cazul unei confruntari, ei vor fi nevoiti sa-si reanalizeze propriile sentimente, sa reevalueze relatia, sa faca „fata" reprosurilor partenerei, increderii tradate, sa reconstruiasca relatia impreuna sau sa faca fata despartirii si ulterior, singuratatii.
Partenerele, in acest caz, se simt tradate, umilite, sunt furioase si ranite. Ele reproseaza, se resemneaza, santajeaza emotional sau pot plati cu aceiasi moneda. Abandoneaza relatia. Reevalueaza, comunica si pot face schimbari, renegocieri... daca se merge pe scenariul salvarii relatiei.
Recastigarea increderii partenerului. Lucru posibil, insa nu fara efort, sacrificii personale... nu este usor dar cand este vorba de iubire si dorinta de a ramane impreuna, ambii parteneri gasesc puterea de a o lua de la capat.
Nu insa inainte de a face unele schimbari, de a afla raspunsuri comune pentru problemele interne ale cuplului: lipsa unei comunicari eficiente, reale, regasirea atractiei sexuale, redescoperirea celui de langa tine etc.