Octavian Paler – Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

08 Mai 2006

Descoperirea emotionala

Fiecare experienta impartasita, da posibilitatea ca partenerii sa verifice daca au puncte de atractie comune, daca sunt compatibili. Daca li se pare ca au o multime de lucruri in comun, vor incepe sa-si exploreze reciproc aspiratiile si visele, sa vada daca pot impartasi un viitor impreuna.
Oamenii sunt atrasi de cei care le sunt asemanatori din punct de vedere al valorilor si normelor socio-culturale sau al statulului profesional, dar si de cei care le sunt diferiti. Partenerii apreciaza si diferentele sau ceea ce nu regasesc in ei insisi dar descopera in ceilalti .
Pe masura ce relatia evolueaza partenerii nu raman la fel. Fiecare are ritmul sau de dezvoltare emotionala si socio-profesionala. Nevoile se schimba, precum si relatia. Gusturile se schimba si tot astfel se schimba si prioritatile. De multe ori schimbarile aduc odata cu ele si stari tensionale.
In perioadele de acomodare la noile conditii, partenerii au pentru un timp sentimentul ca nu se cunosc atat de bine pe cat au crezut. Adesea ei spun ca au din ce in ce mai putine lucruri in comun, cu atat mai putin visurile de la inceput. Chiar daca visurile sunt diferite pentru un timp, nu inseamna ca nu vor deveni comune pe viitor. Cand ambii parteneri se schimba si „cresc“ impreuna, poate fi o experienta de imbogatire atat a personalitatii cat si a vietii de cuplu.
Compatibilitatea nu este ceva ce ai de la inceput, este ceva ce obtii in timp ce inaintezi in relatie. Aceasta se bazeaza pe dorinta de a coopera si de a lucra impreuna.

Partenerii au nevoie sa simta siguranta ca ei construiesc ceva impreuna, ceva ce are sens. Este important sa asculti ce-l multumeste pe celalalt. Toate cuplurile sunt in acord sau dezacord cu aceleasi lucruri: modul in care sunt gestionate resursele financiare, impartirea sarcinilor, ingrijirea si educarea copiilor, petrecerea timpului impreuna, viata sexuala.
Motivul pentru care cele mai multe cupluri divorteaza este acela ca partenerii evolueaza separat si nu mai sunt atenti la dorintele celuilalt. Monotonia, ignoranta sau implicarea insuficienta ii fac pe parteneri sa uite sa mai fie draguti unul cu celalalt.
Evitati formulari de genul: „fii dragut cu mine“ sau‚ „fii mai iubitoare“. Cererile pot sa sune in felul urmator: hai sa ne plimbam, adu-mi un ceai la pat, cumpara-mi flori, spune-mi ca ma iubesti, fa-mi un masaj, ajuta-ma sa aranjez masa, ia-ma in brate, suna-ma la servici, sa ne uitam impreuna la un film, sa ne intalnim on line in timpul zilei’’, etc.
In timp, va fi mai usor sa cereti si sa primiti ceea ce doriti si veti renunta la alternarea zilelor iar cererile si satisfacerea dorintelor vor deveni obisnuinta in viata de zi cu zi.

Ramanem impreuna sau ne despartim?

Increderea este unul dintre ingredientele esentiale intr-o relatie. Viata ne supune la mari incercari peste care uneori trecem, alteori renuntam, devenim adesea mai puternici si mai intelepti. Sunt experiente de viata din care invatam, facem compromisuri sau alegem cum vrem sa fie viata noastra.

Fiecare cuplu are si momentele sale de vulnerabilitate, prin instrainarea unuia de celalalt, infidelitatea partenerului, intrarea copiilor la scoala, adolescenta, plecarea copiilor de acasa sau cuibul gol, pensionarea. Oricat de puternic ar fi, vine un moment in care trebuie sa luam o decizie – ramanem impreuna sau ne despartim. Exista destul de putine persoane care ar putea trece mai mult sau mai putin usor peste tradare. Majoritatea nici nu iau in considerare varianta de a ramane impreuna. Insa, daca stam bine sa ne gandim, alegerea de a-i mai acorda o sansa cere mult curaj si o frantura de incredere ramasa ascunsa in adancurile inimii.
Este important sa ne concentram atentia asupra manierei alese de recastigare a ceea ce inseamna pentru noi relatia de cuplu. Recastigarea increderii se poate dovedi a fi un drum dificil, greoi pe care daca alegem sa pornim este bine sa ne inarmam cu rabdare, intelepciune, sinceritate, iubire de sine si de celalalt! Este un drum mai scurt pentru unii, mai lung pentru altii. Important este sa stim ca putem alege sa nu fim singuri pe acest drum, ca exista oameni ca mine, ca tine care iti pot veni in ajutor.Daca am hotarat ca avem destule motive pentru a ramane impreuna si credem ca este posibil sa ne recastige din nou dragostea si increderea, alegem sa uitam si mergem inainte, poate fi o solutie usoara de moment, dar cu un rateu pe termen lung. Cu timpul ajungem sa realizam ca nu este suficient doar sa uitam si sa ne ambitionam sa mergem mai departe. Trebuie sa intelegem de ce am fost inselate, sa facem niste schimbari in relatia de cuplu, sa invatam sa iertam cu adevarat si, in fine, sa ne recapatam increderea in celalalt. Daca nu incercam sa aflam care au fost motivele gestului sau de tradare, ne sabotam pe termen lung si astfel nu avem nici un fel de sansa in a ne recastiga relatia. Ceea ce v-a adus in punctul despartirii, inca poate sa va readuca in acelasi punct undeva candva.

Intr-o relatie schimbarile nu se pot face peste noapte, insa, trebuie sa intelegem ce anume nu merge, pentru a realiza aceste schimbari. Daca aventura s-a intamplat din cauza unor presiuni externe, precum lipsa banilor, oboseala si stresul, este utila o schimbare a stilului de viata. Daca totul s-a petrecut din cauza ca nu mai petrecem prea mult impreuna, readucem pe prim plan interesele comune, hobby-uri, activitati in care sa ne implicam deopotriva.

Recastigarea increderii este un pas facut cu incetinitorul. Este firesc o perioada sa fim gelosi (ase), sa urmarim fiecare miscare a partenerului. Si asta pentru ca increderea nu se recastiga dintr-o data. Este nevoie de efort din partea ambelor parti. Si el (ea) trebuie incurajat din cand in cand. Este util sa ii aratam cat suntem de multumite atunci cand vine acasa la ora stabilita sau cand ne da telefoane peste zi. Pana atunci este o lupta intre amintirea tradarii si dorinta de a avea din nou incredere ca totul este bine si ca aveti un viitor impreuna.

Se spune ca o data ce ai cladit ceva si l-ai distrus, chiar daca il reconstruiesti, acel lucru nu va mai fi ca inainte. Depinde de noi si de partener, daca mai exista un viitor impreuna. Este de preferat sa nu ne agatam de nevoia ca lucrurile sa fie ca inainte. Adesea tocmai acel inainte te-a adus, v-a adus in acest impas!

Fidel sau infidel?

Fidelitatea nu are un caracter ereditar, ea se dobandeste prin educatie si poate fi impusa de coduri morale si religioase.
Ce se ascunde in spatele fidelitatii? Respectul fata de partener, teama ca prin „aflarea“ infidelitatii sa nu „faca“ rau copiilor sau parintilor, chiar partenerei, teama de a nu fi prins, modelul parental, iubirea fata de partener, teama de a nu-si complica viata, frica de boli venerice, principii religioase, sistemul personal de valori, uneori, pur si simplu, nu se iveste ocazia etc.
Nu intotdeauna, fidelitatea inseamna si o statornicie a sentimentelor, omul fiind adesea doar fidel propriilor sale convingeri. El in fapt nu vrea sa se „tradeze“ pe sine. Partenera sa in acest caz se situeaza intr-un plan secund. Uneori, a fi fidel este expresia unei desavarsiri interioare, un semn al puritatii. Punctul de plecare a resistentei in fata tentatiei este unul interior, fiind in joc integritatea personalitatii sale si, in ultima instanta, cea a cuplului.
Ambii parteneri pot sa se iubeasca si sa nu fie indragostiti reciproc. Intr-o astfel de situatie se dezvolta o nevoie naturala de a iubi in general, si NU neaparat pe cineva anume. Nu este iesit din comun ca un barbat sau o femeie casatorita sa dezvolte pentru o alta persoana o simpatie, o atractie sau chiar o adevarata pasiune. Si asta pentru ca in starea de indragostit luciditatea si ratiunea sunt mult diminuate sau chiar abolite.
Infidelitatea este mai raspandita printre barbatii, care, din diverse cauze, interne sau externe lor, nu au atins inca maturitatea afectiva, care au dubii asupra virilitatii lor (dorind mereu „sa se verifice“).
In cazul femeilor, este favorizata in contextul unei imaturitati afective, dezinhibarii afective si sexuale. Ea incearca prin aceste relatii uneori intamplatoare, sa se razbune pe aceia de care o leaga o anumita ranire a amorului propriu, ranire resimtita candva in trecut sau sa se „hraneasca“ cu iubire, simtindu-se neglijata de sot, cauta alinare intr-o iubire trecatoare, o intarire a sentimentului propriei valori etc.
Infidelitatea este efectul neintelegerilor, nu cauza lor. Exista si situatii in care partenerul sau partenera nu pot fi fideli chiar daca iubesc, ei cauta in exterior, in afara cuplului ceva ce lipseste in interior. De multe ori lucruri simple, la indemana: intelegere, sentimentul ca este valorizat, ascultat, apreciat… din nevoia de a simti dorinta, curtoazie, importanta, din nevoia de a trezi sau de a gasi pasiune. Ele sunt nevoi ce se cer satisfacute. Lipsa de receptivitate dintre parteneri, lipsa unui limbaj comun prin care aceste nevoi sa fie intelese, ignorarea... sunt motive ce atrag infidelitatea. Uneori chiar absenta disponibilitatii celuilalt partener de a satisface aceste nevoi constituie un aspect favorizant.
Unii depasesc rezistentele interioare si sentimentul de vinovatie si dau curs mai usor imboldului de a-si demonstra ca „inca mai sunt barbati atractivi“, „gresind“ si a doua oara si a treia etc. Altii isi reproseaza indiscretia, purtand acest secret, o viata intreaga poate, consumati de sentimentul vinovatiei.
O stare de vinovatie poate fi concentrarea asupra partenerei, cu riscul aparitiei sentimentului de gelozie ca revers al propriei tradari, o alta este refugierea in munca, alcool etc. O rezolvare des aleasa este recunoasterea in fata partenerei, in cazul in care barbatul considera acest lucru ca singura sa forma de eliberare…, o alegere de moment destul de costisitoare…, ambii parteneri ar fi recomandat sa fie pregatiti sufleteste pentru infruntarea unor astfel de adevaruri…
In cazul unei confruntari, ei vor fi nevoiti sa-si reanalizeze propriile sentimente, sa reevalueze relatia, sa faca „fata" reprosurilor partenerei, increderii tradate, sa reconstruiasca relatia impreuna sau sa faca fata despartirii si ulterior, singuratatii.
Partenerele, in acest caz, se simt tradate, umilite, sunt furioase si ranite. Ele reproseaza, se resemneaza, santajeaza emotional sau pot plati cu aceiasi moneda. Abandoneaza relatia. Reevalueaza, comunica si pot face schimbari, renegocieri... daca se merge pe scenariul salvarii relatiei.
Recastigarea increderii partenerului. Lucru posibil, insa nu fara efort, sacrificii personale... nu este usor dar cand este vorba de iubire si dorinta de a ramane impreuna, ambii parteneri gasesc puterea de a o lua de la capat.
Nu insa inainte de a face unele schimbari, de a afla raspunsuri comune pentru problemele interne ale cuplului: lipsa unei comunicari eficiente, reale, regasirea atractiei sexuale, redescoperirea celui de langa tine etc.

Cum sa imbunatatim relatia?

Nu este o surpriza faptul ca femeile determina deseori schimbarea intr-o relatie, deoarece isi doresc ca partenerii lor sa se implice mai mult, fie in viata sociala sau in activitatile familiale. Acestea fiind moduri de manifestare a sprijinului si afectiunii pe care femeile le cauta in general. De multe ori dorintele lor de schimbare sunt percepute de catre parteneri asemenea unor plangeri, care sfarsesc prin a-i infuria. Acest fapt duce la o situatie fara iesire in cadrul unei relatii si la un refuz de a participa la viata intima care ii seaca de energie pe parteneri. Fiecare are propriul mod de a fi iubit, pentru unii oameni, acesta este exprimat prin cuvinte, prin gesturi frumoase, iar pentru altii exprimarea dragostei se realizeaza prin atingeri si sex. De indata ce oamenii se simt in siguranta, iubiti, doriti prin atingeri, isi permit sa fie deschisi si vulnerabili din multe puncte de vedere. Isi permit sa investeasca emotional, ceea ce nu sunt dispusi sa faca daca nu se concentreza pe atingeri.
Sa-i acorzi partenerului ceea ce isi doreste nu este un act de altruism ci dimpotriva, o manifestare a interesului pentru sine. Esti rasplatit in multe feluri. Relatia beneficiaza deoarece intimitatea este imbunatatita, partenerul tau este mult mai dispus sa se manifeste verbal odata ce legatura fizica este realizata. Se creeza energie, si astfel te simti mai plin de viata. Iar avantajele se regasesc si la nivelul perceptiei despre sine, intrucat te consideri o fiinta umana energica din punct de vedere sexual.
Unii oamenii nu uita niciodata prima iubire. Primul esec sentimental, chiar daca dateaza din adolescenta, poate declansa stari depresive intinse de-a lungul vietii. Oamenii tanjesc dupa intimitate, nevoia de iubire si de a fi iubiti. Totusi, oamenii intampina dificultati in a actiona in consecinta.

Alegeti partenerul inteligent. Suntem atrasi de oamenii din numeroase motive: ne amintesc de cineva din trecutul nostru, ne rasfata cu cadouri si ne fac sa ne simtim importanti. Evalueaza un potential partener ca si cum ai evalua un prieten; analizeaza-i caracterul, personalitatea, valorile, inteligenta, raportul dintre fapte si vorbe, relatia lor cu cei din jur.
Cunoasteti nevoile si sustinele cu fermitate. Multi oameni se tem sa-si exprime nevoile la inceput si astfel le ascund. Sunt dezamagiti ca nu li se ofera ce isi doresc si maniosi ca nu le-au fost indeplinite dorintele nerostite. Intimitatea nu poate aparea fara onestitate. Partenerul tau nu poate citi gandurile.
Invata sa respecti, aceasta este cheia unei relatii. Neintelegerile nu distrug o relatie. Invinuirile fac acest lucru. Invata sa controlezi sentimentele negative inevitabile. Evitarea conflictelor sau negarea acestora nu inseamna rezolvarea lor. Daca nu intelegi sau nu agreezi o actiune a partenerului tau, intreaba de ce se poarta asa. Discuta si exploreaza, nu presupune.
Rezolva problemele pe masura ce acestea apar. Nu lasa ca resentimentele sa se dezvolte in interior. Majoritatea lucrurilor care merg rau intr-o relatie au drept cauze sentimente ranite, fapt ce-i determina pe parteneri sa construiasca atitudini defensive unul impotriva celuilalt.
Asculta in mod deschis grijile si nemultumirile partenerului tau. In majoritatea timpului, simplul fapt ca cineva te asculta este de ajuns si ii face pe oameni mai dispusi sa se confeseze.
Depune eforturi pentru a mentine o relatie apropiata. Aceasta nu apare de la sine, iar in absenta sa, oamenii se indeparteaza si pot sa aiba aventuri. O relatie reusita nu este un scop final, ci un proces permanent, mentinut printr-o atentie constanta.
Priveste departe in viitor. O relatie este un acord de a petrece viata impreuna. Comparati-va planurile regulat pentru a va asigura ca aveti idealuri comune.
Cereti-va scuze mereu. Oricine poate gresi. Greselile pot fi stangace sau amuzante, chiar si sarcastice, insa dorinta de a va impaca dupa o cearta este esentiala pentru o relatie fericita.
Mentineti respectul si increderea de sine. Este mai usor pentru cineva sa te placa si sa fie in preajma ta cand tu ai o parere buna despre tine. O activitate ce ofera satisfactie, fie ea voluntara sau platita, reprezinta de mult timp o modalitate de ati dezvolta si exersa increderea in propriile forte.
Imbogateste relatia cu subiecte de interes exterior. Cu cat vei avea mai multe hobby-uri impartasite, cu atat mai plina de semnificatii va fi relatia ta.
Coopereaza. Imparte responsabilitatile. Relatiile functioneaza numai atunci cand sunt percepute asemenea unei comunicari, in care partenerii ofera si sunt rasplatiti.
Admite faptul ca toate relatiile au momente placute si dificile. Nici o relatie nu este perfecta mereu. Cooperarea in momentele dificile va intari relatia.
Constientizeaza o relatie nereusita. Nu fugii de o relatie nefericita, nu vei face decat sa repeti aceleasi greseli cu urmatorul partener. Foloseste-o asemenea unei oglinzi a propriei personalitati, pentru a intelege ce parte a acesteia este responsabila pentru o relatie nefericita. Schimba-te pe tine inainte de a schimba relatia.

Fie ca cel mai bun sa castige!

In ziua de astazi, tot mai des ne combatem cu cele doua forme de agresivitate, competitia si gelozia. Competitia se prelungeste in rivalitatile amoroase, cautarea unui loc de munca sau a unei recompense: sportiva sau intelectuala „fie ca cel mai bun sa castige“. Pentru castigator beneficiile sunt evidente, nu numai pe plan material, ci si pe planul valorizarii personale, al sigurantei si al inflatiei narcisiste. Gelozia este legata de competitie. Reactia de gelozie se rasfrange atat asupra persoanei infidele, cat si asupra tertului rival, generand situatii complexe de ganduri, tensiuni, framantari si nelinisti negative.
Trebuie sa recunoastem ca sunt momente din viata noastra, cand uneori ne place sa fim gelosi pentru a vedea daca suntem sau nu iubiti de parteneri. Sunt foarte putine persoane care nu recunosc ca au simtit acest sentiment chinuitor de gelozie.
„Unde este, cu cine este?“, „ Ma mai iubeste, nu ma mai iubeste?“… „Trebuie sa sun, sa verific, sa vad ce face!“… sunt momente dificile de suspiciuni ale neincrederii care ne fac sa traim o permanenta neliniste de teama de a nu fi abandonati. Avem impresia ca am fost tradati in cele mai intime sentimente. Suspiciunea ne macina in suflet si ne tulbura mintea.

Cand devenim gelosi personalitatea noastra sufera mari transformari, pregatiti pentru a riposta, in ofensiva, riscam sa ne indepartam sau sa ne pierdem partenerul si aceasta nu din cauza ca intr-adevar se confirma banuiala ca el ne-ar fi infidel, ci pentru ca ne consumam toata puterea pentru a dovedi acest fapt si uitam sa pretuim ceea ce avem langa noi in acel moment al relatiei. Devenim nemultumiti de noi insine si ne impovaram cu sentimentul rusinii si al umilintei suferind de crize acute de resentimente si ura fata de partener sau de presupusul rival, devenind confuzi si contradictorii in actiunile noastre. Acest sentiment scapat de sub control ne domina si pare foarte greu de controlat. . El provoaca disperare, depresie, conflict si reuseste chiar sa umbreasca sau sa distruga relatii dintre cele mai solide. Inainte de a actiona impulsiv, gandeste bine daca aceste banuieli sunt bine justificate. Din cauza necunoasterii de sine, gelozia este inevitabila si se naste datorita fricii de viata, de necunoscut, de schimbare, frica de pierdere a controlului sau a puterii intr-o relatie, frica de insuficienta sau de pierdere, frica de a nu fi abandonat, de a nu fi mai prejos de asteptarile partenerului.

Gelozie uneori este benefica intr-o relatie de cuplu atunci cand se comporta ocazional, deoarece ajuta la imbunatatirea relatiei datorita iubirii si respectului, dar trebuie sa fie limitata, in asa masura incat sa nu fie intensa si irationala. Ea se manifesta total diferit, de la persoana la persoana, in functie de caracter, sex si trecutul fiecaruia. Pentru a o combate, trebuie mai intai sa o intelegi. Gelozia ocazionala si in doze mici, amplifica emotiile, facand iubirea mai puternica si de durata.
Multi oameni confunda gelozia cu iubirea, crezand ca aratandu-se gelosi le demonstreaza partenerilor iubirea pe care le-o poarta. Intr-adevar gelozia se naste odata cu iubirea, cine nu este gelos, inseamna ca nu iubeste, dar asta nu inseamna ca trebuie sa se ajunga la posesivitate, de la vanturile mici ajung sa porneasca marile furtuni, deoarece poate duce la manifestari de violenta si poate pune la incercare rabdarea si stabilitatea relatiei. A iubi inseamna ati castiga binemeritata independenta si autonomie, pentru a sti sa-i respecti cu incredere si lui/ei aceeasi independenta si autonomie. Ati dori sa-l posezi cu totul pe celalalt, inseamna a-i ingradi nu numai lui/ei libertatea, dar si ati limita tie dreptul la libertate interioara. Parti din tine vor fuziona cu parti din celalalt, astfel incat relatia ajunge sa se sufoce si in final sa moara. O astfel de tendinta de posesiune se naste din acel sentiment de inferioritate, care nu este altceva decat stima de sine scazuta. O persoana cu o slaba incredere de sine isi va dori sa se intareasca posedand parti din celalalt, iar pentru asta va cauta sa afle tot despre el si sa-i traiasca viata cu totul.
Depasirea geloziei necesita timp si multa munca. Traumele suferite in trecut, nu trebuie sa aduca pretexte pentru situatiile urmatoare, deoarece te face in asa fel incat sa pui in balanta sentimentele, opiniile si faptele.
Pentru inceput ai putea sa privesti cu atentie acele lucruri care iti declanseaza aceasta stare de gelozie si sa te intrebi daca au un punct de plecare, un fapt real, semnificativ sau imaginatia este aceea care o ia razna, daca exista intr-adevar un rival(a) demn(a) de toata atentia, cat de dese sunt aceste situatii de criza si cat de intens le resimtim, dar nu uita ca partenerul tau te iubeste, te respecta si iti este devotat.

Comunica cu el (ea), incearca sa expui problema cat mai obiectiv, sa constientizezi care sunt nemultumirile tale, analizand daca sunt intemeiate sau nu, dar gandeste-te ca gelozia nu este un sentiment pe care il poti controla, fii cat mai increzator in fortele tale, si demonstreaza ca ai mai multe de aratat. Discutiile trebuie sa fie cu mult calm, deoarece pierderea controlului asupra emotiilor si sentimentelor nu face decat sa inrautateasca relatia. In loc sa fii defensiv, incearca sa fii cat mai intelegator, nu rata ocazia de ai spune sentimentele pe care le simti, facandu-i complimente si discutand despre relatia voastra de viitor.

Ti-ai gasit sufletul pereche?

Multi indragostiti recurg foarte des la expresia „este sufletul meu pereche“, dar totodata, foarte multi nu stapanesc implicarea regasirii sufletului pereche. Cert, este ca exista cate un suflet pereche pentru fiecare dintre noi, dar nu il vei putea gasi daca nu stii in primul rand, cine esti tu. Intalnirea cu sufletul pereche este un eveniment unic in viata noastra. Exista acel elan purtat de cineva printr-un sentiment aparte de afinitate, care iti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decat pentru alte persoane. Exista o iubire profunda si intensa, prin care ei se regasesc pentru ca sunt persoane compatibile, din punctul de vedere temperamental, al dispozitiei si al sensibilitatii, incat sa isi impartaseasca unul altuia o evolutie pozitiva in aceasta viata, fapt pentru care se intalnesc si prea rar, pentru a evolua intr-o viata comuna. Nu este doar atractie fizica, sexuala, emotionala, ci relatia de acest tip trece dincolo de senzatiile psihice sau trupesti. Alaturi de sufletul pereche, telepatia este bine reprezentata, comunicarea este usoara iar placerea de a fi impreuna este maxima. Iubim atat de mult acel suflet pereche incat de dragul lui sacrificam totul, inclusiv pe noi insine. Sufletele pereche se intalnesc in momente critice, in imprejurari neasteptate, cu un rol concret de a intelege destinul, de a schimba viata, ajutandu-ne sa depasim incercarile vietii, venind sa ne arate o cale, sa ne previna asupra unei primejdii. Se intampla in perioada cand ai parte de o cumpana, sufletul pereche vine atunci si te ajuta in asa fel incat sa depasesti momentul, prin caile necesare. Uneori regasirea sufletului pereche poate fi dureroasa: poti simti dureri fizice daca nu esti cu el, dorul poate fi imens, a nu fi cu el poate fi o povara greu de suportat, depui un efort suprauman stiindu-l cat mai departe de tine. Unii nici nu au aceasta oportunitate, asa ca trebuie sa te consideri o persoana norocoasa daca in aceasta viata ai posibilitatea sa iti cunosti jumatatea. Exista doar gandul ascuns si speranta ca undeva, intr-un colt al lumii, nu vom fi niciodata singuri. Nu tine de predestinare, ci de cum decurge viata fiecaruia. Este o binecuvantare sa iti intalnesti sufletul pereche si nu ai dreptul sa ratezi aceasta posibilitate.

Este atat de usor sa spui: „Divortez“?

Pe cat de firesc, pe atat de drastic, in ziua de astazi, divortul apare pe buzele tuturor tot mai des, deoarece viata ne poate pune in fata unei situatii nedorite, precum ar fi divortul de persoana care candva ne-a fost draga. La cea mai mica suparare se rup resorturile si incet-incet apare razboiul. Este atat de usor sa spui: „Divortez!“. Oricat de mult ar fi dorit divortul, el induce o serie de consecinte morale si materiale asupra partenerilor de cuplu. Cele mai frecvente motive ale aparitiei divortului sunt: infidelitatea unuia dintre soti, atitudinea necorespunzatoare a unuia dintre soti, adica acte de violenta si alte asemenea manifestari, care au drept consecinta neintelegeri grave intre soti, refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt sau parasirea fara temei a domiciliului conjugal, existenta unei nepotriviri de ordin fiziologic, care afecteaza raporturile conjugale, existenta unei boli grave, incurabile de care sufera unul dintre soti, necunoscuta de celalalt sot decat ulterior incheierii casatoriei si rele purtari de ordin moral, concretizate in fapte evidente de destramare a vietii de familie. Viata este mereu in schimbare, datorita crizei economice, ea duce la o acumulare excesiva de oboseala, neintelegeri, certuri si chiar nesiguranta de ziua de maine, toate acestea duc la un dezastru familial. Chiar daca unul dintre parteneri este mai vinovat decat celalalt, vina apartine ambilor parteneri, datorita neimpartasirii aceleiasi pasiuni, nereceptivitatea nevoilor reale ale celuilat si insuficienta de comunicare. Fiecare persoana are propria personalitate, atat cu defecte, cat si cu calitati.
Femeile datorita vulnerabilitatii se plang mai mereu de munca excesiva, in special ca munca de-acasa nu se vede, dar pentru ea, cerem recunostinta, afectiune si multa atentie.
Divortul nu-ti aduce libertatea, pare captivanta o noua dragoste, dar nu e! Odata cu o noua relatie intervin si schimbarile de acceptiune, intri intr-o alta familie, un nou necunoscut, ai alta familie si alti prieteni, ii pierzi pe ceilalti. Noul partener are si el toane si nervi si asteapta de asta data de la tine mai multa toleranta si incredere, prietenie si iubire -impartasita! Iar daca in relatia anterioara nu ai putut ierta, nu ai putut sa te exprimi, sa te simti implinit, sa ai bunatate si intelegere pentru celalalt crezi ca acum vei reusi?
De obicei barbatii sunt cei care initiaza divortul. Doua treimi dintre divorturi sunt initiate de femei. Acest lucru se intampla insa si din cauza ca barbatii sunt mult mai susceptibili a desfasura comportamente indezirabile. Sotii, de exemplu, este mult mai probabil sa aiba probleme cu bautura, drogurile sau infidelitatea.
Niciodata nu vom sti, cu siguranta, de cat timp avem nevoie sa trecem peste o despartire. Depinde de fiecare dintre noi, de sentimentele pe care le-am investit in relatie, de ceea ce am simtit si poate inca mai simtim fata de cel pe care l-am iubit. Nu timpul face totul intr-o relatie, ci intensitatea trairilor petrecute impreuna. Intotdeauna, dupa despartire, traiesti si retraiesti ruptura in diferite sentimente, precum furie, tristete si negare. Dupa o despartire, nu poti fugi de sentimente, oricat ai incerca. In acele momente te simti lipsit de incredere, ca si cum nimic nu ar mai avea sens fara persoana iubita, privim despartirea de cel pe care il iubim ca pe un cosmar care pare sa nu se mai sfarseasca. Dar acest sfarsit poate fi si inceputul unei noi vieti, din care am putea iesi invingatori. Este nevoie de timp ca sa te redescoperi si sa redescoperi iubirea.
In contextul in care majoritatea divorturilor au loc pe marginea lipsei de comunicare sau a banilor, altii se despart din cauze stupide. Unul dintre parteneri se poate ca la un moment dat sa se sature de perfectiunea celuilalt sau de binele din cuplu si sa se hotarasca sa puna capat relatiei.
Important este sa ne impacam cu noi insine, sa incercam sa depasim acest moment, prin curaj si putere, de a continua viata, deoarece ne asteapta un nou inceput, care poate fi mai bun decat cel pe care l-am avut pana acum. Relatiile sunt relative, se poate sa iubesti din nou, sa suferi din nou, sa te desparti de persoana respectiva si apoi… sa intalnesti o alta, imediat dupa despartire sau la mai mult timp dupa. Despartirea este o lectie de viata, prin ea oamenii se schimba, evitand sa mai faca aceleasi greseli pe care le-a savarsit in relatia anterioara. Sunt lucruri mult mai grele pe aceasta lume decat despartirea de persoana iubita, decesul unei persoane apropiate, imbolnavirile etc.
In iubire nici o despartire nu poate fi frumoasa, dar exista si despartiri pasnice, fara reprosuri, certuri si scandaluri, acestea sunt despartiri de care iti aduci aminte nu cu ura, ci cu nostalgie.

Unde sunt aceste bune maniere? De ce nu se mai respecta?

Raspunsuri acre, fete mohorate, personaje care tipa… tensiunea sporeste. Este dezolant, in ziua de astazi, oamenii nu mai au decat propria agresivitate, deoarece nu le pasa decat de ei insisi. Pentru asta avem, adica aveam codul bunelor maniere! Inteleg perfect ca lumea de azi nu mai este lumea, in care invata candva, la scoala, regulile bunei purtari. Este prea multa nepolitete in jurul nostru.
Nu ne-ar prinde rau o scurta epidemie de politete, deoarece in ziua de azi, tutuiala a devenit moda! Pastram din vechile reguli de politete doar franturi. Atunci cand nu le anulam complet, le simplificam la maximum. Mai mult, se vorbeste adesea despre politete ca despre ceva demodat. De parca ar fi o haina veche, care nu mai convine omului de azi. Si totusi, politetea cere doar forme noi, o anumita maleabilitate, ceea ce nu este tot una cu simplificarea. Vechile reguli de politete, pe care unele bunici le-au invatat, par destul de rigide si pot lasa senzatia unei lumi in care politetea pune bariere intre oameni, stabilind formule gata facute de adresare si de comportament.
Ce este politetea? In aparenta, toti stim ce este. Ne eschivam sau ne folosim de ea. Ii stim regulile, mai mult sau mai putin bine. In realitate, functia ei este mai complicate decat pare la prima vedere.
Este evident ca politetea de astazi este altfel decat politetea de ieri. Candva, s-a produs o ruptura. Dar cand? Oricum lovitura de gratie a fost data. Oare suntem in cautatea unui nou cod al bunelor maniere? In ziua de azi, asistam nu la o disparitie a codurilor politetii, ci la o diluare, simplificare si rationalizare a lor.
Niciodata nu este prea tarziu sa citesti codul bunelor maniere indiferent de varsta pe care o ai. Fiecare la randul lui, spune ca este o persoana manierata si cu bun simt. Dar, daca te uiti in autobuz vezi persoane tinere care stau pe scaun iar cele in varsta, in picioare. Acesta este unul dintre exemple pe care l-am putut da.
Viata de zi cu zi ne supune unui permanent examen. Celebrul sfat, demn de urmat, la care trebuie sa te supui permanent: „Cunoaste-te pe tine insuti!“, iti pune semnul intrebarii, nu cumva gresim? Adevarul este ca suntem mult mai indulgent fata de noi decat fata de altii, fapt pentru care, desigur, este o inclinatie natural-umana. Intotdeauna vedem paiul din ochiul altuia, in locul barnei din ochiul nostru. Scopul oricarei personae este, sa aibe o viata cat mai frumoasa.


Codul bunelor maniere

Tinuta
1. Pentru barbati, fata barbierita este cartea de vizita. Daca vrei sa fii placut intr-o relatie, barbiereste-te in fiecare zi, altfel, vei arata ca un "salbatic". Fara argumente economice aici! Cate alte lucruri mai putin folositoare si totusi costisitoare faceti, doar pentru satisfactii egoiste? Iar cand este vorba de altruism... Sa aveti grija si de firele de par din nas, al caror aspect este de-a dreptul mizerabil.
2. Oricare ar fi tipul tunsorii, parul trebuie sa fie ordonat. Altfel, veti arata ca o paiata!
3. Unghiile trebuie taiate saptamanal. Negrul de sub ele este unul dintre cele mai respingatoare lucruri. Unghia de la degetul mic mai lunga, folosita pe post de scobitoare sau surubelnita este un indiciu de "neam prost".
4. Dintii trebuie sa fie nu doar albi si fara resturi alimentare in spatiile interdentare, si si ingrijiti stomatologic. Caria de la dintii din fata transmite despre tine ca esti neingrijit si delasator.
5. Mirosul de transpiratie sau cel care iese din gura este "dinamita" curata pentru relatiile sociale. Nu ai voie sa mananci usturoi sau ceapa atunci cand stii ca vei iesi in lume! Acesta persista pana la 16 ore. Atentie! Mirosul de transpiratie nu se indeparteaza prin parfum, ci cu apa si sapun. In caz contrar, va rezulta o combinatie de nesuportat. Spray-ul se foloseste doar pe pielea proaspat spalata si foarte delicat. Parfumul nu trebuie "sa-ti ia nasul", mirosul de curat este mult mai placut! Grija si la urechi (care nu se spala niciodata cu apa si sapun, nefiind sanatos), la nas, la picioare.
6. Ciorapii se schimba ori de cate ori prind mirosul transpiratiei. Niciodata nu stii cand trebuie sa te descalti si... pazea atunci de altii! Ciorapii gauriti nu se mai poarta, ei neindicand saracie, ci... lene. Un sfat: nu folositi ciorapi supraelastici, chiar daca sunt mai rezistenti. Pe langa faptul ca nu sunt sanatosi si nu absorb transpiratia, duc, in timp la macerarea pielii degetelor de la picioare.
7. Pantofii vor fi intotdeauna curatati de noroi sau praf. Pantofii uzati dau un aer de... trei parale. Atat vor da si altii pe tine.
8. Batista trebuie sa nu-ti lipseasca din buzunar. Daca folosesti batista de bumbac, ea trebuie sa fie curata si calcata. Nasul se sufla intotdeauna usor, fara a examina "noutatea" din batista. Gestul este incalificabil!
9. Vestimentatia va fi asortata dupa regula armoniei culorilor si a modelului: la barbati nu se ingaduie model la haina, odata ce camasa sau cravata are deja model. Numai una din cele trei: camasa, cravata sau haina trebuie sa aiba model.
10. Se stranuta cu batista la nas. Daca aveti grija, o veti avea intotdeauna la indemana, nefiind nevoie sa scotociti prin buzunare pentru a o gasi.
11. Expectorarile se efectueaza public, doar in caz de absoluta necesitate si niciodata in batista, ci in servetel. Scuipatul pe jos cu martori- strict interzis!
l2. Ochii nu se curata cu mana, ci cu o batista curata.
13. Pieptanatul in public este o necuviinta, precum si scobitul in ureche, operatiuni permise doar in baie si intr-o maniera sumara a garderobelor localurilor publice.
14. Cand sezi, genunchii vor sta stransi - la femei, si mult apropiati la barbati. A tine genunchii "raschirati" se numeste nesimtire...

Salutul

1. Punctualitatea e o forma de respect. Cand mergi intr-o vizita, nu sosi niciodata inainte cu nici un minut; mai bine sa ajungi cu 3 minute mai tarziu. Doar aici este permis "sfertul academic". Cand ai o intalnire in oras cu o persoana, totdeauna sa sosesti cu 10 minute mai devreme, niciodata cu un minut mai tarziu. Facand astfel, va veti bucura in intalnirea voastra de un timp in plus. Conditia este ca fiecare dintre cei doi sa respecte aceasta.
2. In vizita la necunoscuti sau la persoane mai putin apropiate nu se permite sa duci altceva decat flori. Si sa fie fara sot.
3. Cand intri, manifesta-ti intentia de a te descalta, din respect pentru curatenia gazdei. Dar nu te descalta decat atunci cand sesizezi ca ea accepta. Pentru unele gazde, descaltatul oaspetilor este o jignire.
4. Salutul verbal este insotit intotdeauna de inclinarea capului, ce trebuie sa fie ampla, nu zgarcita. Cand saluti pe cineva, priveste-l in ochi! Iar daca saluti printr-un gest de mana, rosteste si un cuvant.
5. Cel care intra intr-un cerc, saluta primul. O singura data pe toata lumea si nu repeta salutul pentru cei ce-i raspund cu intarziere.
6. Este interzis unui barbat sa intinda mana unei tinere sau unei femei!
7. Niciodata cineva mai tanar nu intinde mana celui mai in varsta decat el sau cuiva mai mare in rang. Daca esti intr-o situatie care nu este prezentata aici, gandeste prin excludere.
8. Nici o femeie nu se ridica in picioare sa dea mana cu un barbat. Si nici un barbat nu da mana sezand vreunei femei.
9. Stransul mainii se efectueaza scurt si ferm. Nu este permis sa retii mana cuiva. Nu se intind doar degetele si nici nu se da o mana moale. Degetele se strang in jurul palmei celuilalt si nu se tin tepene. Daca cineva mananca, nu se cade sa-i intinzi mana. Iar daca altul iti intinde mana cand mananci sau lucrezi si nu esti prea curat, scuza-te si evita stransul mainii din respect pentru el si din motive igienice.
10. Cand ambii poarta manusi, mainile se dau inmanusate. Trebuie insa, sa scoti manusa cand celalalt e cu mainile goale.
11. Prezentarile se fac in ordinea importantei: pe cel mai insemnat il prezinti primul.
12. Daca un barbat mai in varsta ii cedeaza locul unei tinere in aglomeratie, ea este obligata sa accepte.

Conversatia
1. Nu monopolizati discutia. Chiar daca aveti talent de povestitor, chiar daca ati picat in dimineata aceea de la Polul Nord. Desigur ca acolo ati vazut foci, balene, morse, pinguini si alte ciudatenii pe care ceilalti nu le cunosc decat din poze, televiziune sau dintr-un film documentar. E oare un motiv ca sa vorbiti neintrerupt intreaga seara?
2. Evitati sa incepeti majoritatea frazelor cu "Eu" si "Am... ". V-ar pune intr-o lumina nefavorabila. Ar parea ca in mijlocul lucrurilor va situati dv., adica ati fi centrul pamantului.
3. Nu trageti concluzii dupa fiecare afirmatie a interlocutorilor dv. si evitati generalizarile. Un caz auzit sau povestit atunci nu va da acest drept.

4. Vorbirea iute, "muscarea" terminatiilor, trancaneala repetata, monotona a aceleiasi idei, fie ea chiar geniala, conversatia taraganata, afectata - toate duc la rezultate sigure: * daca sunteti gazda- oaspetii se scuza si va parasesc in graba; e tirziu, sunt obositi, locuiesc departe, se scoala devreme, copilul... ; * daca sunteti invitat- creati in jurul dv. un. vid; acest obicei repetat de cateva ori va creeaza o faima de neinvidiat; * daca sunt nevoiti sa va suporte- cu prima ocazie au sa va evite. S-au imbolnavit. Sunt in provincie. Fac o partida de pescuit...

5. Aveti incertitudini in privinta sensului unor neologisme? Ocoliti-le si paziti-va de ele pana nu le cunoasteti sensul real, felul si locul intrebuintarii. Dandu-le viata pocit, e1e vor inconjura incaperea, reintorcindu-se sub forma unor zambete ironice sau chiar sub o infatisare mai hada. De multe ori, in discutii, sunt pomenite denumiri geografice, numele unor actori, scriitori sau personalitati ale vietii publice mondiale. Nu cunoasteti pronuntia corecta? intrebati: Sa nu va jenati! Nimeni nu va poate pretinde sa fiti poliglot! Cu toate acestea ape1ati si la dictionar.

6. Aveti dreptate. Nu o data, ci de o suta de ori. Cu toate acestea nu intrerupeti vorbitorul. Acest "bruiaj fatis" voluntar sau intamplator produce o impresie penibila. Cel intrerupt pierde firul ideilor, se enerveaza, ii stricati seara. Aveti o parere contrara? Perfect! Stapiniti-va suvoiul ideilor si cascada argumentelor pana la sfarsitul frazei. Caci nu e fraza sa nu aiba... capat. Atunci expuneti-va parerea linistit.

7. Simtiti ca nu rezistati? Doriti sa reabilitati adevarul, fie si intr-o problema minora? Atunci nu fiti crud, ironic si violent in exprimare si formulare. Menajati femeile si varstnicii de astfel de iesiri si nu faceti exceptie nici cu ceilalti oaspeti. Vorbind calm sunteti mai degraba ascultat, caci limba dulce, mult aduce!

8. In timp ce-i vorbiti interlocutorului, priviti-l in ochi, privirea in laturi sau aiurea creeaza impresia de om nesincer sau distrat;

9. In formularea ideiior folositi-va numai de arsenalul vocabularului; nu folositi ca auxiliare degetele, mainile sau uneori chiar picioarele.

10. Sustinerea afectiva a parerii e necesara, dar nu e suficienta si nici eficienta. Demonstratia se cladeste cu argumente logice, rationale.

11. Nu va aprindeti in toiul discutiei si nu promiteti lucruri pe care nu le puteti indeplini; veti fi socotit un om usuratic etc.;

12. Nu contraziceti de dragul originalitatii; nu aprobati lucruri de care nu sunteti sigur, dar nu e recomandabil nici sa le respingeti frontal uneori;

13. Adversarul a avut mai multe argumente; in plus, e mult mai documentat. Deci, ati fost invins pe campul de bataie" al vorbei. Nu va parasiti interlocutorul cu aer de om jignit. Intrerupeti discutia politicos sau - ceea ce e mai greu - lasati-va convins.

14. In conversatiile in grup, vorbeste tu mai putin decat ceilalti. A vorbi putin, nu inseamna incultura sau prostie ci, taria personalitatii.

15. Cand esti intr-un contact de stabilire a unei relatii noi, vorbeste tu intai, fiind insa atent sa "prinzi" momentul de a-i da cuvantul celuilalt: acesta este lucrul cel mai important.

16. Nu pune niciodata intrebari cu privire la aspecte negative ce apartin partenerului de conversatie sau vreunei persoane mult apropiate acestuia ("De ce boala sufera sotul tau?"; "Cum n-ai luat examenul?"; "N-aveai decat un an de la casatorie, ai si divortat?").

17. Ocoleste orice forma de barfa. N-o rosti si nici n-o asculta!


La masa
1. Nimeni nu pune mana pe lingura si nu serveste inaintea gazdei.
2. Ia numai din ce esti invitat sa servesti.
3. Nu insista cu privirea la vreun fel de mancare ce nu ti se ofera.
4. Nu cauta si nu lua bucata cea mai mare. Toti au vazut-o; si vor intelege ca esti un mare egoist. Ia doar bucata din dreptul tau, indiferent ce iti cade "la sorti".
5. Nu privi in farfuria nimanui. Daca cineva a varsat ceva din greseala pe fata de masa, nu baga in seama, ci fa-te ca nu vezi.
6. Sa nu ceri nimic de mancare, chiar daca au uitat sa te intrebe daca esti flamand.
7. Cutitul, daca e folosit, il vei manui numai cu mana dreapta, iar furculita doar cu stanga. Atentie, in nici o imprejurare, cutitul nu se transforma in "furculita" ducandu-l la gura. Asta se face doar la camp...
8. Stai cat mai aproape de masa, ca sa nu cada firmituri. Sezi pe tot scaunul, nu doar pe marginea lui.
9. Coatele nu se sprijina pe masa, ci stau cat mai stranse langa corp. De marginea mesei se sprijna doar incheieturile, aproape de farfurie.
10. Nu folosi in veci tacamul pe care l-ai lins, ca sa te servesti din platou sau din borcanul comun. Foloseste lingurita sau furculita pusa special pentru aceasta. Mai mult, este groaznic sa lingi tacamul pus pentru uz comun. Si mai ales sa le pui la loc.
11. Nu e ingaduit sa te intinzi peste masa ca sa te servesti. Cere celui care este langa platou sau cosul de paine si el te va servi cu tot platoul, nu doar cu o felie. Vezi si nu-ti fa provizii, ia cel mult doua felii de paine.
12. Mananca fara sa se auda plescaitul saftos al buzelor si limbii. Mancatul zgomotos te descalifica.
13. Painea se serveste cu mana, niciodata cu furculita; caci se poate intampla ca furculita cu care ai mancat sa atinga si urmatoare felie. Ce rusine ar fi...
14. Nu te sterge la gura cu painea! Pe gura se afla si praf si altele si ar fi neigienic. Daca nu ai servetel, roaga gazda sa-ti dea unul.
15. Degetele nu se baga niciodata in farfurie. Astfel, se evita obiceiul antic si murdar de a linge degetele.
16. Se mamanca tot din farfurie, fara a se lasa nimic. Dar, sub nici o forma nu se face farfuria "luna" cu o bucata de paine.
17. Nu se toarna niciodata intr-un pahar care nu este complet gol.
18. Samburii nu se scuipa in farfurie, prin cadere libera si nici in pumn (ultima metoda se practica doar in aer liber), ci se pun in lingurita adusa langa buze, apoi in farfurioara, unul cate unul.
19. Interzis a se clati gura cu ultima sau penultima inghititura de bautura, oricare ar fi ea.
20. Daca este nevoie sa folosesti toaleta sau baia, priveste cu atentie cum stau lucrurile, pentru a le aseza exact cum le-ai gasit. Daca ai folosit WC-ul, sterge urmele lasate pe vas, nimeni nu este dator sa curete dupa tine. Eventual, deschide geamul pentru aerisire. Dupa spalatul mainilor, clateste chiuveta, pentru a nu ramane urme pe ea. Ai grija, sa nu se simta ca ai trecut pe acolo! Este o dovada de bun simt.

La telefon

1. Este necuviincios a se telefona inainte de 10 dimineata, intre orele 13-17 si dupa ora 21, cu exceptia celor apropiati, carora le cunosti programul.

2. O convorbire conventionala nu trebuie sa depaseasca 5 minute.

3. Urmeaza obligatoriu treptele urmatoare: - Alo, familia...? (Asteapta comfirmarea). - La telefon este....(zi-ti neaparat numele, nu formule de genul "un prieten" sau o alta forma evaziva. Si continua imediat: "As dori sa vorbesc cu.." (numele celui solicitat). Urmeaza apoi cu "Deranjez cumva?" Daca-ti zice "Da", intreaba politicos cand ai putea reveni, altfel, treci direct la subiect. Fii precis si nu te intinde. Nu uita ca timpul costa! Si pe el si pe tine. Si unele persoane sunt atat de delicate, incat nu vor indrazni sa te intrerupa.

4. Nu esti dator sa asculti pe orice "nauc". Scuza-te politicos, dar ferm, dupa care, instiintandu-l ca trebuie sa inchizi telefonul, esti liber sa asezi receptorul in furca, chiar daca celalalt nu a terminat.

Sfaturi pentru d-ne si d-re

1. Daca vine suparat. Lasa-l in pace. Tot are sa-si descarce sufletul. Nu-i pomeni ca s-a stricat frigiderul, ca ai fost taiata de la prima, ca vecinul si-a scuturat covoarele pe rufele proaspat intinse, ca pustiul a luat nota mica la romana etc. Nu turna gaz peste foc. Cauta sa-l impaci prin dragalasenie (nu ostentativa), atentie (desface visinata, retinuta pentru cine stie ce eveniment) si ii aduce aminte ca optimismul sau devenit proverbial in cercul cunostintelor.
2. Daca intirzie. Mincarea s-a sleit. Matusa sosita din provincie a plecat suparata. Nu-l intreaba: "Unde ai stat pina acum?"
3. Daca e preocupat, lucreaza la ceva, scrie, citeste, se documenteaza, studiaza. Nu-l deranja din cinci in cinci minute, intrebandu-1: "Nu vrei o cafea, citronada, prajitura?" sau "Unde ai pus tirbusonul?" "De ce-ai lasat apa sa picure in baie?" etc. In schimb, deschide usa fara zgomot si aseaza-i alaturi cafeaua, citronada sau prajitura, apoi dispari. Ca o aratare.
4. Daca e incapatinat. Inchide discutia si asteapta momentul prielnic. Atunci, roaga-l sa-ti faca o favoare. E1 va ceda zimbind.
5. Daca vrea sa plece in oras singur. Rar, dar se poate intampla. Nu-l intreba unde se duce si cu cine se vede. Daca e sincer, va spune acest lucru nesilit, iar daca-l caracterizeaza nesinceritatea, de ce sa-l intrebi? O femeie inteligenta tine minte ca uneori barbatilor le place sa stea de vorba la o bere. Bineinteles, cu alti barbati.
6. Daca e atotstiutor. Lasa-l in pace. Evenimentele vor dovedi o data si o data ca "stie" si el sa greseasca. Sa nu i-o reprosezi public. Nici macar intre patru ochi. El s-o recunoasca singur. Logica, judecata fara gres a incetat sa apartina exclusiv genului masculin.



Cuplul –pentru el

1. Doreste ca in jurul ei sa graviteze problemele caminului. Lui ii place sa-si dea parerea, sa ajute, sa corecteze, sa indrume. Un fel de "consilier" al gospodariei, desi uneori nu deosebeste o cratita de o oala.
2. Ea sa priceapa dintr-o privire. Sa-i urmareasca firul gandirii, sa-i stie nazuintele, sa-i aprecieze munca, sa nu-i vorbeasca de rau colegii, sefii, prietenii, subalternii.
3. Sa stie sa taca. El vine acasa nervos, preocupat, agasat. Are nevoie de liniste, sa gindeasca, sa gaseasca solutiile unor probleme ce-1 preocupa.
4. Ajutor mutual. Se intimpla sa ai si insuccese. Uneori se tin lant. Atunci ea sa nu-i reproseze maruntisuri, fleacuri, sa nu dezgroape mortii, sa nu zica: "Nu ti-am spus eu?" sau "De ce nu m-ai ascultat?" O stringere de mina calda, lipsita de comentarii, e totul.
5. Probleme delicate. Rudele lui sa le indrageasca ca pe ale ei. Fara nici o diferentiere. Sa nu le vorbeasca de rau (pe ale lui!), sa nu le critice (tot pe ale lui!) si sa le laude calitatile (incepind cu neamurile lui !).
6. Alte probleme delicate. Sa nu faca comparatii nelalocul lor. Amicul lor, Popescu, e mai talentat, inteligent, perspicace, descurcaret, indeminatic decit el. Aceasta observatie se suporta greu chiar o singura data, dar de mai multe ori......
7. Cele mai delicate probleme. A fost chemat la telefon. Ea ii inmaneaza receptorul imbufnata. O voce "blonda": "Sotul meu a verificat la masina electronica calculul tau. Ai dreptate. Poti sustine proiectul in ciuda tuturor... " Urmeaza adjective si epitete ce nu se pot reproduce pe hirtie. Dar el zimbeste ... In sfirsit! A invins inertia si indiferenta unor birocrati. Multumeste vocii "blonde", fosta colega de liceu, si vrea sa-si sarute, de bucurie, sotia. Aceasta paraseste camera trantind usa.
8. Probleme superdelicate. Barbatului ii place sa-si recucereasca sotia. O vrea frumoasa, ca in prima zi. Coaforul, stilistul, manichiurista - o armata intreaga stau in stare de alerta. Un simp1u semnal! Un gest macar - si fiecare isi aduce contributia. Atunci, de ce, uneori, halul acesta de delasare?
9. Independenta, dragoste, ocrotire. Femeii ii place, savureaza, independenta primita. Barbatul, dintr-un instinct strabun, se stie tare si vrea sa ocroteasca fiinta iubita. Astfel, uneori, ea sa-i ceara bratul ocrotitor. Il va prmi cu drag. E in interesul pacii si armoniei caminului.
10. Capricii, pofte, dispozitii. Nimic nu este mai molipsitoare ca dispozitia restrinsa intre patru pereti. Ea e vesnic capricioasa. Poate fi el vesnic vesel? Are atita forta morala ca sa contracareze oscilatiile ei ?
11. Intelegere si cicaleala. Ea a obosit, cu treburile casei. Sa o spuna o singura data. El pricepe ce are de facut. Ea a vazut o rochie superba.O doreste mult. Si-au planificat chiar bani pentru cumpararea ei.

Cuplul – pentru ea
1. Are unele obiceiuri, insusite in timpul celibatului. Citirea ziarului in tramvai (nu supara, eventual, pe alti pasageri!), in lift, in hol, in sufragerie si-n pat. Ultimele doua sunt de nesuferit! Dimineata, inainte de a se scula din asternut, aprinde o tigara. E insuportabil! Cand se face curatenie generala- ce bizara coincidenta! - are sedinta, antrenament, treburi, vizite, aranjamente etc. Nici sa-l legi cu lantul n-ar sta acasa. Ce-si inchipuie? Caminul lui e hotel? El e un simplu pasager? Totul se intimpla mereu cum doreste el. Vesnic are dreptate. Nu poate fi contrazis. E obositor ca dreptatea si adevarul sa aiba un ambasador unic in familie. Se impun noi discutii diplomatice, la masa rotunda.
2. Curatenia caminului se obtine cu eforturi permanente. Lustruirea unui parchet cere timp si energie. Atunci, aparitia lui, cu pantofii murdari, plini de noroi, cu fisul picurind, pe parchetul lustruit, iti produce o senzatie de anihilare a straduintelor depuse.
3. De ani de zile il rogi sa nu fumeze, mai ales in dormitor. Sfinxului i s-ar fi muiat inima de piatra, lui nu! Acum a inceput sa uite cate un muc pe ici, pe colo. In plus, "puncteaza" parchetul cu scrum. E un fel de "condica de prezenta" a dezinteresului!
4. Fiecare om are cite o pasiune. El insa exagereaza. Din primavara si pina-n toamna e plecat duminica de duminica la vinatoare, pescuit, fotbal etc. etc. Timp de sotie, copii, rude, nu are. E casatorit doar iarna? Atunci, in schimb, nu-l misti din fata televizorului.
5. Sa deschida ochii. Ea are rochie noua. El s-o aprecieze primul. Doar pentru el si-a facut-o! Are o coafura noua, care o prinde. El nici nu observa.
6. A uitat s-o rasfete. O femeie se doreste alintata. O floare, o bomboana, un compliment. Poate chiar altceva. E chiar atit de greu?
7. Sa nu digere cu ochii inchisi. Nu e sarpe boa. Sa-i laude bucatele. Desigur, pe merit. De cate ori e cazul, nu numai in fata colegilor lui, cind ii invita la masa. Atunci se umfla in pene ca un paun. "Vai, ce sotie am!" "Vai, ce bine gateste!" "A facut niste sarmale, sa-ti lingi degetele !"
8. Ironie, anticasnicie. Nimic nu ucide respectul si dragostea ca ironia picurata des, nejustificata, fara selectie. Daca nu-ti place ceva, spune-o, evitind zeflemeaua sau sora ei vitrega, ironia.
9. Amintiri, tact, casnicie. Intr-o zi i-a spus: "Daca nu te luam de sotie, cine stie... " Apoi, a regretat cele spuse. S-a cait amarnic. A recunoscut adevarul: "Nu te-am luat de sotie din intimplare. Mi-au placut calitatile care ti-au ramas nestirbite". Nu era mai simplu asa? Doar o pretuieste cel mai mult dintre femei. De aceea a si cerut-o in casatorie.

Comunicarea in cuplu

Se intampla ceva..., un lucru pe care l-am vazut toti la altii sau chiar la noi insine de-a lungul existentei noastre, adica, atunci cand doua persoane au aceleasi afinitati sau valori, faptul acesta devine, o sursa de apropiere intre ele. Se dezvolta o atractie ce are la baza o anumita asociere, adica are un continut socioafectiv variat. Aceste persoane ajung sa interactioneze intr-un fel particular, numai al lor, prin cuvinte, imagini, gesturi, semne, simboluri. Comunicarea dintre aceste doua persoane care formeaza un cuplu, le va angaja pe acestea total. Adica, va intra in combinatie toata incarcatura lor afectiva, psihica si comportamentala.
In cuplu, o comunicare reala presupune un cod interiorizat, ceva comun, numai celor doi. Chiar si limbajul nonverbal de exprimare (mimica, privirea, intonatia vocii, ritmul vorbirii, gesturile, miscarea si atitudinea corpului, comportamentul) poate primi un anume stil. As mai putea adauga ca, in comunicarea afectiva din cuplu, canalele „vizibile“ domina cuvintele. Comportamentul partenerilor este mai semnificativ decat ceea ce ei spun. Gesturile lor primesc valoare de mesaj. Cei doi nu pot sa nu comunice. In functie de context, chiar si tacerea devine un mesaj cu sensuri diferite.
Putem spune ca exista un cuplu, numai in momentul in care ei comunica afectiv si se atrag, fapt pentru care intervine si convergenta de opinii, valori si o anume afinitate. Daca aceasta afinitate va scade, comunicarea reciproca se va limita doar la informatii de simpla convietuire: „Ce mancam azi“, „ai platit rata?“.
Contactele dintre doi oameni cresc in conditiile acordului dintre ei si scad in urma dezacordului. Convergenta in atitudini ii face pe oameni sa se caute, sa-si vorbeasca, in timp ce dezacordul pe teme de principiu conduce, la evitarea contactelor. Atractia interpersonala, este si cauza si efect al comunicarii.
Cu cat atractia este mai puternica, cu atat exista si dorinta de a mentine in echilibru si comunicarea dintre ei, precum si comportamentele dezirabile ale fiecaruia: ei ii place sa i se aduca flori si sa i se spuna povesti la culcare – asadar, el ii va aduce flori si ii va spune povesti. Asta, pentru ca se iubesc si le este bine impreuna.


Pastrarea echilibrului unui cuplu sau restabilirea acestuia poate lua forme diferite. Poate fi vorba despre apropierea celor doua personalitati apartinand fiecaruia, gratie cresterii personale a unuia sau a ambilor parteneri. Are loc o ajustare reciproca a comportamentelor, ne adaptam fiecare celuilalt, nevoilor lui (ei). Sau se mai intampla sa scada importanta acordata evenimentului care a dus la cearta. In cazul in care primele doua esueaza, poate avea loc reducerea intensitatii relatiei afective. Adica temperatura iubirii scade. Ceea ce va diminua si nevoia de comunicare.



Cuplul se formeaza cu pasi mici. Printr-o diversitate de actiuni si prin asumarea unor roluri de catre parteneri. Nu este ceva spontan, nu vine de la sine, se construieste. Debutul relatiei de cuplu poate fi marcat de prezenta unei stari de exuberanta afectiva si de iubire.
Majoritatea oamenilor sunt sociabili. Singuratatea este ceva pasager, o exceptie. Pe fondul nevoii de afiliere, apare si atractia, acea relatie preferentiala cu reversul ei negativ, adica respingerea.
Atractia dintre doi oameni poate fi o premisa, dar poate fi si rezultat al afilierii... Este necesara de o anumita cantitate de atractie si asemanari.
Iubirea poate debuta exploziv si poate scadea in intensitate, ajungand sa se stinga. Partenerii nu-i pot controla evolutia, dar pot sa se lase purtati de ea intr-un mod firesc. Sa vrei sa controlezi evolutia relatiei este destul de obositor. Poate genera tensiuni interioare suplimentare nedorite.
Dragostea depinde de propriul nostru interior, de confortul acestuia. Iar in relatia cu partenerul, este de dorit sa pastram regulile cuplului si sa respectam individualitatea celuilalt. Iubirea poate evolua odata cu timpul fara sa se degradeze. Ea poate creste. Sentimentul de la inceput se poate transforma intr-o traire profunda si durabila si poate constitui pentru parteneri liantul si cheia durabilitatii cuplului lor. IUBIREA SE CONSTRUIESTE, SE ALIMENTEAZA, SE SOLIDIFICA IN TIMP.



Prea multa tacere distruge intimitatea, pana la banal. Dar si sa spui prea multe...
Fiecare om, barbat sau femeie, intra in relatie de cuplu cu un bagaj important – propria istorie personala. Ea se reflecta in atitudini, comportamente, deprinderi, ritm personal, dar si prin valori personale, interese, sperante, asteptari, perspectiva asupra viitorului.
Problemele din prezent sunt, cel mai adesea, explicate de problemele trecutului. Numai ca acestea nu sunt asa de usor de scos la lumina. De aceea, comunicare dintre cei doi este esentiala.
Un cuplu repeta acelasi raport cu aceleasi deficiente de comunicare pana cand reuseste sa afle ce model se ascunde in spatele acestor repetitii. La un nivel mai profund, gasim un anumit model de iubire. Accente care cad mai degraba pe propria persoana sau pe celalalt, cu consecinte imediate asupra sentimentului de valorizare proprie in relatie cu celalalt. Este un model construit in relatie directa cu iubirea parentala, in care se regasesc cel putin doua planuri: modelul de iubire oferit de proprii parinti, ca adulti, si modelul de iubire al copilului fata de figurile parintilor.
Atunci cand unul se recunoaste in celalalt, sau prin compensare (completare), relatia de cuplu se produce la intersectia celor doua istorii prin suprapunerea elementelor comune.
Nu exista suprapuneri perfecte si nici completari perfecte, cum nu exista nici cupluri perfecte.
Exista o tensiune perpetua, care face ca lucrurile sa mearga mai departe sau sa se rupa.
Relatia de cuplu este ceva de construit tot timpul in virtutea acestei tensiuni. Monotonia in viata de cuplu nu inseamna neaparat ca tensiunea a disparut. Nu exista retete, ci exista prezenta alaturi de celalalt, fara a te pierde pe tine, exista cunoastere a celuilalt si a propriilor nevoi, exista curiozitate si exista surpriza, la fel cum exista si obisnuinte si renuntari.
Nu cred ca exista exemplu mai bun decat dansul. Pentru ca dansul sa fie placut pentru amandoi protagonistii e nevoie de prezenta fiecaruia pe propriile picioare. Atunci cand unul il strange in brate pe celalalt prea tare, miscarea ambilor este prea incomodata.
A comunica inseamna a impartasi, iar impartasirea emotiilor si ideilor este exact unul dintre motivele de a fi un cuplu.

Carpe diem

Toata lumea stie ca nu exista retete de fericire. Primul pas spre fericire este, oricat ar parea de evident, sa incetezi sa mai fii nefericit. Sa reusesti in viata inseamna, sa-ti atingi obiectivele pastrand relatii bune cu lumea care te inconjoara, sa ai o imagine de sine la fel de buna, dar fara sa iti sacrifici personalitatea si nevoile pentru aceasta. In ziua de astazi, oamenii nu mai considera un ideal de viata reusita sociala care se cladeste pe nefericire. Aspectele materiale ale vietii si cele legate de relatii urmeaza o anumita logica, a unei vieti implinite emotional, cu aspectele ei, inconstiente si biologice, care sunt mai greu de controlat.
Cativa pasi de realizat pentru a face in asa fel incat sa nu devii nefericit.
Hotaraste-te sa te simti bine. Trebuie sa vrei sa fii fericit si sa-ti dai silinta. Daca ramai in postura de spectator, lasand portile deschise si asteptand ca fericirea sa-si faca aparitia, ce care va intra pe usa va fi tristetea. Intotdeauna este mai usor sa te lasi influentat de nefericire pentru ca iti consuma mai putina energie psihica. A face sa dureze starea de bine implica eforturi. Pentru a explica acest fapt, trebuie mai intai sa privim motivele noastre personale, deoarece exista diferente destul de clare intre capacitatile indivizilor de a se simti bine. Uneori, frica te determina sa fugi sau sa lupti, furia intimideaza adversarii si rivalii, iar tristetea atrage compasiunea. De obicei, natura nu ia in considerare si calitatea vietii noastre.
Nu lasa spatiu nefericirii. Daca emotiile negative sunt ocazionale si ne perturba moderat viata de zi cu zi, ne putem astepta ca ele sa dispara de la sine. A da frau liber unei emotii negative, riscam sa-i prelungim durata. Nefericirea se hraneste din ea insasi, cu cat te lasi condus de ea cu atat durata ei se prelungeste. Acest fenomen este binecunoscut in cazul depresiei.
Ai grija de tine, mai ales cand nu te simti bine. Asa ar trebui sa fie, dar in realitate este contrazisa de mii de ori. Majoritatea persoanelor anxioase si deprimate fac exact invers. Cu cat le este mai rau, cu atat mai mult se maltrateaza, nu se mai viziteaza cu prietenii si nu mai fac ceea ce le place, creand un cerc vicios. Trebuie sa iti recastigi energia si dorinta de a face ceva, nu trebuie sa te inseli in privinta obiectivului, ca atunci cand te simti rau, scopul activitatilor placute nu este acela de a te face fericit, ci de a impiedica starea de nefericire sa se agraveze sau sa se instaleze. Deci, fa ceea ce place sufletului tau.
Gandeste, nu te lasa preocupat de grijile cotidiene. Majoritatea persoanelor au griji zilnice. Faptul ca le rumega, asta nu inseamna ca le si aduce solutia. Vocatia griji este a fi un semnal de alarma, a-ti atrage atentia asupra unui fapt si nicidecum o modalitate de a vedea lumea si a te confrunta cu problemele pe care le ridica. Daca continui sa iti faci griji iti foloseste la ceva? Care este scenariul catastrofic?
Nu te hrani cu emotii negative. O mare parte a nefericirii este ca acorzi un loc exagerat in viata ta emotiilor ostile. Ranchiuna, resentimentul sau gelozia sunt intense si indreptate impotriva unor persoane. Aceste emotii prospera ca avem nevoie pentru a ne simtii bine. Totodata, ele pun in evidenta privirea critica si cinica asupra lumii. Lipsa de bunavointa este o dovada de rau existential si o sursa de nefericire. Pentru a fi multumit cu tine insuti incepe prin a fi binevoitor cu slabiciunile altora.
Savureaza momentele de bine. Cea mai buna arma contra nefericirii, care este si cea mai placuta, este ideea de a profita si mai mult de momentele frumoase pe care le ofera viata. Sa savurezi momentul placut, sa-l amplifici, sa-l prelungesti este un vaccin eficace contra nefericirii. Fireste, este mai usor de zis decat de facut. In general, percepem aceasta stare de bine de care avem parte atunci cand aceasta, dintr-un motiv sau altul, se schimba. Pierdem ceva, pe cineva... suferim, si, ne gandim ca nu am stiut sa apreciem ceea ce aveam. Si, uite asa, ne reintoarcem la cel mai respectat sfat al filozofiei, venerabilul: „CARPE DIEM“. Profita de clipa prezenta! Fericirea se simte „aici si acum“.

Lipsa de incredere

Neincrederea, in anumite limite, si cu buna credinta, ne fereste de numeroase neplaceri. Dar fara incredere, nicio relatie – fie amicala, fie de dragoste sau profesionala – nu poate exista. Care este motivul pentru care avem aceasta lipsa de incredere?
Exista doua tipuri de persoane: cele care au apriori incredere si cele care sunt apriori neincrezatoare. Neincrederea nu este patologica. Dar practicata excesiv si sistematic, il condamna pe cel care o simte la izolare si singuratate. Aceasta fobie apare la persoanele hipersensibile. Vulnerabile si fragile, folosesc neincrederea ca pe un mecanism de protectie si aparare.
Neincrederea poate fi mostenita si din copilarie. Dispozitia psihica spre neincredere se poate amplifica, din cauza fricii parintilor, ei insisi speriati de lumea exterioara. „Sa nu ai incredere in oameni!“, „Sa nu vorbesti cu oamenii straini!“ sunt avertismente necesare pentru securitatea copilului, care are tendinta de a se increde in oricine se aseamana cu unul dintre parinti, ar fi bine ca avertismentele sa fie cat mai moderate. Sufocat de parinti prea protectori, copilul poate sa ajunga sa creada ca lumea exterioara e o jungla plina cu agresori.
Atunci cand nu parintii ne transmit neincrederea, viata insasi se va ocupa de aceasta: un coleg care ne tradeaza, un prieten care abuzeaza de generozitatea noastra, un partener care ne inseala... Cele mai neincrezatoare persoane sunt cele care au o viziune iluzorie despre viata, idealizand relatiile. Ei interpreteaza drept tradare cel mai mic gest care nu este conform cu cele asteptate de la celalalt. Uneori acest sentiment se dezvolta pana la paranoia: „Nimeni nu este demn de increderea mea, deci toata lumea imi vrea raul“.
Fie nu avem incredere in propria persoana, fie asteptam prea mult de la ceilalti. O relatie presupune intotdeauna asumarea unui risc. Trebuie acceptat faptul ca este nevoie sa punem la incercare, de-a lungul unei perioade de timp, primele impresii pe care le avem despre relatie, pentru a vedea cat sunt de adevarate. Acest risc nu poate fi asumat decat de cel care are suficienta incredere in el insusi astfel incat, in caz de deceptie, sentimentele lui sa nu fie prea ranite. Lipsa de incredere in celalalt este aproape intotdeauna semnul lipsei de incredere in sine.

Cum sa... raspunzi rezistentei

Ce se intampla cand esti in mijlocul unei conversatii sau intalniri si cineva isi exprima dezacordul? Tendinta naturala este sa reactionezi imediat, adoptand un ton autoritar si plin de furie. Dar solutia este cu totul alta:

1. Numara pana la trei. Indicat este sa te opresti, sa respiri adanc, sa nu faci comentarii. Fa o pauza si evalueaza situatia. Fii atent(a) la reactiile celorlalti. Urmareste limbajul corpului.

2. Asculta. Pasul urmator este de a asculta cu atentie nu doar ceea ce zic ceilalti, ci si cum vorbesc. „Citeste“ mesajele dintre randuri. Asculta-le temerile, sperantele si ambitiile, dar si tensiunile si emotiile. Utilizeaza variante de intrebari pentru a afla mai mult.

3. Empatizeaza. Fa din raspunsul tau initial unul care sa empatizeze cu atitudinea lor. Arata-le tu primul (prima) ca ai inteles ( chiar daca nu esti de acord) si respecta-le dreptul de a-si exprima opinia.

4. Gandeste. Inainte de a deschide gura, gandeste-te bine asupra a ceea ce intentionezi sa spui si cum o vei face. Daca nu te gandesti suficient, s-ar putea ca raspunsul tau sa arate ca si cum ar contine o empatie falsa. Imita-le pozitia, pentru ca atitudinea ta sa oglindeasca propria lor imagine.

De ce ne este teama sa ne despartim?

Plictiseala, certuri, diminuarea dorintei sexuale... Putin cate putin, se naste gandul despartirii. Dar chiar si atunci cand ne hotaram sa incheiem relatia, apare indoiala. Constatam ca ne este foarte greu sa rupem legatura.
Cati dintre noi nu a trecut printr-o relatie asemanatoare? Viata in doi uneori devine apasatoare, dificila, complicata. Uneori avem impresia ca am incercat totul, totusi nici o ameliorare: plictiseala, certuri, stingerea dorintelor... Oare sa ne gandim la despartire? Pe nesimtite, aceasta idee se coace si devine de neocolit. Dar de aici si pana la a o pune in aplicare... „Sa rupi o relatie inseamna sa pleci, si sa pleci inseamna sa mori, mai mult sau mai putin, de fiecare data.
Uneori, nevoia de despartire este de necontestat. Inauntrul nostru, stim fara dubiu ca e mai bine sa plecam, dar ezitam, ne indoim, incercam sa mai dam o sansa relatiei. De ce ne este frica? Pentru ca ne este teama sa fim abandonati. Avem nevoie de un partener care sa gandeasca despre noi ca suntem de neinlocuit. Avem nevoie ca ceilalti sa aiba nevoie de noi.
Nimeni nu doreste sa provoace suferinta persoanei iubite. Cu atat mai mult daca nu are nimic sa ii reproseze. Bunatatea noastra naturala nu este singurul motiv. Uneori ne vedem in rolul unui personaj fara inima, caruia toata lumea ii reproseaza cruzimea de care da dovada abandonand fiinta pentru care reprezinta totul.

Invata sa ierti, chiar daca nu uiti...

Daca ai suferit vreodata din cauza unei rautati sau a unei minciuni, poate parea dificil sau chiar imposibil sa ierti persoana care te-a ranit. Totusi, aceasta iertare poate fi benefica si pentru tine.
De multe ori privim iertarea ca pe o dovada de slabiciune, pentru ca aceasta distruge resentimentul cu care ne-am obisnuit si poate insemna ca persoana care a comis greseala va scapa nepedepsita.
Dar iertarea despre care vorbim acum nu include uitarea si nici nu presupune sa cauti (si sa gasesti) motivatii si scuze pentru ceea ce a facut persoana care te-a ranit, nu este o favoare pe care i-o faci persoanei respective sau un mod de a o face sa se simta mai bine. Cu aceasta iertare iti anulezi sentimentele negative fata de aceasta persoana si totodata, libertatea de a o lua de la inceput.
Capacitatea de a ierta nu este un lucru care vine de la sine, ci este un process care necesita efort si perseverenta, dar care merita!

5 pasi catre iertare!
1). Exprima-te! Recunoaste ca situatia iti provoaca durere. Sunt multe personae care prefer sa sufere in tacere, dar este foarte important sa iti constientizezi si sa iti recunosti sentimentele.
2). Priveste obiectiv! Analizeaza situatia in mod realist. Gandeste-te la ceea ce s-a intamplat, fa un pas inapoi si intreaba-te ce se petrece de fapt.
3). Pune-te in locul ei! Daca reusesti sa privesti obiectiv, vei putea gasi intelegere fata de cealalalta persoana, ceea ce va face ca intregul proces al iertarii sa devina mai usor. Incearca sa intelegi care au fost factorii cu care se confrunta in momentul respectiv prietena ta.
4). Accepta situatia! Faptul ca a fost consumat, iar tu nu mai poti schimba nimic, din pacate. Dar ceea ce poti face este sa controlezi ceea ce urmeaza sa se intample. Ai doua posibilitati: prima – sa ramai in postura de victim, iar a doua – sa decizi ca a pastra resentimentul si a purta pica este inutil si obositor si ca este mai bine sa treci peste aceasta situatie si sa mergi mai departe. Daca alegi cea de-a doua varianta, inseamna ca esti pregatit sa ierti.
5). Invata din experienta aceasta! Exista o vorba care spune astfel: „M-ai pacalit o data – sa iti fie rusine, m-ai pacalit si a doua oara – sa imi fie mie rusine“. Este greu sa ierti daca consideri ca astfel vei deveni vulnerabil(a) sit e vei expune unei nefericiri pe viitor. Dar sa ierti nu inseamna si sa treci cu vederea ceea ce s-a intamplat. De fapt, este chiar bine (si, de multe ori, necesar) sa incluzi si posibilitatea de a te proteja in viitor, ca parte a procesului de iertare.




De ce este benefica iertarea?
Atunci cand iertam o greseala, ne simtim mai fericite si chiar mai libere. Ura sau gandurile de razbunare nu fac decat sa ne consume energia si sa ne oboseasca. Iertarea este un act prin care iti dovedesti forta interioara si recastigi controlul asupra propriului destin, pentru ca esti o victim a unei situatii doar atata timp cat tu te consideri astfel. Iertarea poate duce la impacarea cu persoana care,de fapt, tu iti doresti sa faca parte din viata ta.