vineri, 25 iunie 2010

Sa renunt sau nu?

De multe ori ma intreb pentru ce am creat acest blog daca nu postez zilnic in el cate un mic articol. Da, intr-adevar, in ultima vreme, din diferite motive, in special de sanatate, nu am avut timp. Trecerea de la iubire la copii.  De ce am optat pentru tema „Ziua internationala a copilului“? Deoarece cu totii am fost copii si ar trebui sa ii intelegem, sa nu treaca prin greselile noastre. Uneori experientele altora ne invata... si ar fi cazul sa descoperim pentru a nu trece prin aceleasi greseli. Eu una... neavand copii am invatat, si voi incerca din rasputeri, sa imi fac copiii cat mai fericiti.

  Prima parte a articolului de mai jos este scris de mine, apoi am specificat ceea ce scrie Constitutia si legea, deoarece multi dintre noi, pur si simplu, nu o cunoastem. Nu eu am scris-o. Drept la replica? Este... Opinii? Sunt... Atat pro cat si contra. Nu putem multumi pe nimeni... Poate, opiniile contra, uneori ne corecteaza la greseli.
Cineva apropiat mi-a facut o remarca... ca as fi scris numai ganduri negative. Da, are mare dreptate dar sunt traite de fiecare dintre noi. De ce le-am scris? Pentru ca le-am simtit.

marți, 1 iunie 2010

Ziua Internationala a Copiilor. Drepturile copilului.

1 Iunie este un prilej pentru a sarbatori copilaria.
      Copiii ne inspira la sinceritate, iubire si puritate prin suras si voie buna, cladindu-ne in sufletul nostru speranta pentru un viitor mai prosper. Noi suntem prezentul, copiii reprezinta viitorul!
      Pe masura ce privim un copil, inevitabil, ajungem sa ne gandim la evenimentele din perioada copilariei noastre, si, astfel descoperim in interiorul sufletului nostru, cu uimire, cat de prezent si de viu este in noi, copilul care am fost. Timpul ne-a schimbat, ne-a maturizat, dar uneori simtim nevoia de a restabili contactul cu copilul din noi, pentru a ne redobandi autenticitatea si creativitatea si pentru a ne elibera de stres si de problemele cotidiene.


                 In Romania autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr.18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie, la care Romania este parte.

1. Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.
2 Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
3. Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia, printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
4. Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
5. Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.


7. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.


8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.


9. Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste.


10. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de tratatele internationale in materie.


11. Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare;


12. Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.


13. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale. Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala.


14. Copilul are dreptul la libertate de exprimare.


Parintii sau dupa caz alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii precum si persoanele care prin natura functiei promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi in functie de varsta si gradul de intelegere al acestora precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.


15. Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia sa asupra oricarei probleme care il priveste;


In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.


16. Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si religie.


Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.


17. Copilul are dreptul la libertate de asociere, in structuri formale si informale, precum si dreptul la libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.


18. Copilul apartinand unei minoritati etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membrii ai comunitatii din care face parte.


19. Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradande.


• Copilul are dreptul la odihna si vacanta.


21. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, neglijenta, abuz sau rele-tratamente.


22. Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.


Copilul are dreptul sa fie crescut intr-o atmosfera de afectiune si de securitate materiala si morala.


23. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, are dreptul la protectie alternativa.


24 . Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale;


Copilul este informat asupra drepturilor sale precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora.
             In vederea asigurarii integrarii cu sanse egale în viata sociala, copii cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi: (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.102/30.06.1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap)


a) acces liber si egal in orice institutie de invatamant obisnuit, in raport cu restantul functional si potentialul recuperator, cu respectarea prevederilor legislatiei in domeniul invatamantului;


b) pregatire scolara la domiciliu a copiilor cu handicap, nedeplasabili, pe durata invatamantului obligatoriu prevazut de lege; pregatirea scolara la domiciliul copiilor cu handicap, nedeplasabili, se va stabili potrivit normelor ce vor fi aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;


c) alocatie de stat pentru copiii cu handicap, in conditiile si in cuantumul prevazute de lege, majorat cu 100%;


d) alocatie de intretinere pentru copiii cu handicap, aflati in plasament familial sau incredintati, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii, in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 50%;


e) locuri de odihna gratuite in tabere pentru copiii prescolari, elevi si studenti cu handicap, o data pe an, conform conventiilor incheiate intre Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap si Ministerul Educatiei si Cercetarii;


f) asistent personal pentru copilul cu handicap grav, angajat de catre autoritatile administratiei publice locale, cu avizul inspectoratului de stat teritorial pentru persoanele cu handicap, pe baza recomandarilor anchetei sociale realizate de catre o comisie din cadrul compartimentului specializat al primariei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta copilul cu handicap grav; parintii sau reprezentantii legali ai copilului cu handicap grav pot opta pentru primirea unei indemnizatii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unitatile bugetare sau pentru asistent personal; modalitatea de plata a indemnizatiei se va stabili prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;


g) bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestari artistice si sportive, in aceleasi conditii ca pentru elevi si studenti sau militari in termen;


h) asistenta medicala pentru copilul cu handicap, in conditiile Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997*), cu modificarile si completarile ulterioare;


i) obtinerea gratuita a protezelor, carjelor, ghetelor ortopedice, carucioarelor din Fondul de asigurari sociale de sanatate, gestionat de casele de asigurari de sanatate de care asiguratul apartine, si asigurarea, cu prioritate si in conditii avantajoase, a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace;


j) gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport in comun de suprafata sau cu metroul, pentru copiii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali ai acestora, acordata pe baza unei anchete sociale realizate de catre asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primariei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta copilul cu handicap; modalitatea de acordare a gratuitatii si cuantumul acesteia se stabilesc prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;


k) gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu tren de persoane, clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, in limita a 12 calatorii dus-intors pe an pentru copiii cu handicap grav si pentru asistentii personali ai acestora si in limita a 6 calatorii dus-intors pe an pentru copiii cu handicap accentuat si pentru insotitorii acestora; copiii cu afectiuni renale care necesita hemodializa in alte localitati decat cele de domiciliu, precum si asistentii personali ai acestora beneficiaza de gratuitate si peste limita mentionata, in functie de recomandarea centrului de dializa;


l) alocatia lunara de hrana pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, calculata pe baza alocatiei zilnice de hrana stabilite pentru consumurile colective din unitatile sanitare publice.



Octavian Paler - Zodia Racului

Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic,
sa merg constant înapoi.
Te-as întâlni printre amintiri
si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul,
te-as târî cu mine înapoi,
sa ne iubim tineri si nevinovati,
dupa care, mereu înapoi, te-as târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti
pâna ce, obositi de joc si de inocenta,
am disparea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar ma tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sa merg înainte
si tot ce pot e sa târasc între clestii mei de rac
toata memoria mea, fara sa cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida într-o zi.

duminică, 31 ianuarie 2010

Avem timp?

Oare mai exista iubire adevarata si deschidere sufleteasca, in ziua de astazi? Din nefericire, realitatea este cu totul alta. Daca stam sa privim, oamenii sunt prea preocupati de traiul zilei de maine, mai exact de cariera, de partea materiala a vietii, incat sa isi creeze un viitor, pentru ca iubirea a ramas undeva uitata, si astfel, ajung sa divorteze sau sa se desparta de persoana iubita. Tot mai des, vezi persoane care decid sa mearga pe drumuri separate, pentru ca „asa este mai bine“, chiar daca ei nu-si doresc asa ceva, la cel mai mic impas iau aceasta hotarare, cum, ca ar fi cel mai bine sa isi vada fiecare de viata lui, pentru ca nu au puterea sa mai lupte. Mai zilele trecute am observat cum oamenii merg grabiti pe strada, sau altii, care mergeau agale, nepasatori sau chiar ganditori. Mi-am pus intrebarea: „Unde se grabesc? La ce se gandesc? La sanatate? La bani? La probleme?“.
As vrea sa vad multe schimbari in lumea noastra. Tot ceea ce mi-am dorit vreodata, ca om, a fost sa intalnesc alti oameni. Nu masini, nu roboti cu care sa comunic, ci, pe cineva care sa imi spuna ca lucrurile vor fi bune, pana la urma. Cineva care sa imi impartaseasca temerile. Cineva care sa imi raspunda la intrebari. Cineva care sa stie, ca si mine, lucrurile care imi sunt necesare… Cu totii suntem obisnuiti sa traim intr-o lume care depinde intotdeauna de altcineva sau mai exact de altceva. Fiecare avem idei, credem ca avem certitudinea ca stim ceea ce dorim de la viata, dar, totusi, mai mult sau mai putin ne lasam condusi, deoarece ne este teama sa luam atitudine. Majoritatea dintre noi traim intr-un stres continuu. Nu mai avem timp sa respiram adanc, sa ne bucuram de minunatiile din jurul nostru, sa traim clipa, sa ne relaxam zambind persoanelor care ne inconjoara.
Ne plangem de rautatea speciei umane, de lumea meschina in care traim, condamnam fatarnicia si demagogia, dar nu incercam sa schimbam nimic. Recunoastem greselile, dar ne este lene sa le corectam. Criticam noua generatie, dar nu realizam ca este asa din cauza noastra. Cati dintre parintii din ziua de astazi nu incearca sa suplineasca lipsa de timp petrecut alaturi de copiii lor prin bani, cadouri si mofturi? Cat de superficiala este viata in ochii unor tineri care au totul la indemana, mai putin afectiunea parinteasca? Nu cumva ar aprecia mai mult oamenii, viata si chiar lucrurile daca le-ar merita, daca le-ar castiga prin propriile forte? Parintii nu mai au timp pentru proprii lor copii, iar sotii pentru sotiile lor. Am ajuns sa traim in egoism pentru a renunta la micile noastre placeri sau tabieturi, nu mai sarim in ajutorul aproapelui nostru.
Laitmotivul „Ce stresat sunt!“ este rostit tot mai des, deoarece alergam sa rezolvam cat mai multe treburi si astfel nu mai avem timp nici chiar sa respiram. Si ajungem sa ne dam seama cu-adevarat ce inseamna sa fim stresati, numai atunci cand suntem epuizati, incat ajungem sa avem insomnii, cu gandul ca nu ne rezolvam sarcinile la job-ul care ne solicita, ajungem sa fim iritati, incat nu mai avem timp nici chiar sa-i ascultam pe ceilalti. O zi are 24 de ore, un an are 8.760 de ore, din care cele mai multe ore le risipim in activitatile cele mai marunte sau chiar la servici, pentru ca oamenii isi doresc tot mai mult cresterea performantelor profesionale, datorita zicalei „nu avem bani“. De fapt, nu avem timp pentru a face acei bani pe care ni dorim. Oricum cu cat avem, noi ne dorim tot mai mult… Mai exact, nu ne stabilim valorile fundamentale si drumul pe care vrem sa mergem in viata pentru a ne atinge obiectivele. Din observatiile mele sunt foarte putine persoane care au obiective clare si planuri precis stabilite.

Starea de inferioritate

Nevoia de dominare si incapacitatea de ocupare „simetrica“ este efectul de fond al instabilitatii de asemanare, datorita trairilor produse printr-un nivel scazut de autostima, comunicarea nu poate fi autentica si astfel apare acel sentiment de inferioritate.
O cauza principala a acestui sentiment este provocata chiar de familie, care izoleaza individul, atat prin structura cat si prin efecte.
In ziua de azi, persoanele se evita reciproc, comunica fara sa poata stabili punti de contact, coeziunea necesara, atat in contextul public cat mai ales, in familie. De aceea, viata psihica devine un complex de masuri ofensive si defensive, prin care individul incearca sa se adapteze lipsei de comunicare autentica. Adaptare care incepe din perioada timpurie, cea a copilariei.
Persoanele care fac parte din categoria sentimentului de inferioritate sunt cele pesimiste, deoarece pesimistul se afla in acea situatie de incapacitate de-a rezolva anumite sarcini, determinand sovaiala, timiditate, chiar si inchidere de sine, cautand sprijin in incertitudinea generala pe care o resimte.
Inferioritatea este constitutiva fiind constientizata ca sentiment de neimplinire si insecuritate, care stimuleaza permanent la adaptare, gandire prospectiva si actiune.
Orice act de vointa se sprijina pe sentimentul de neimplinire, de inferioritate si are ca scop obtinerea de satisfactie si multumire, insa aceste scopuri cum ar fi: increderea, fidelitatea, sinceritatea si dragostea sunt cerinte stabilite prin criteriul comunitar.
Uneori aceste sentimente de inferioritate, impinge individul spre gasirea unui scop care sa-i asigure redobandirea superioritatii.
Anumite persoane recurg la agresivitate in vederea obtinerii de superioritate, iar persoanele care sunt agresate, in incercarea de a-si depasi sentimentul de slabiciune, devin anxiosi, precauti, lipsiti de incredere in ei insisi si chiar in ceilalti.
Cea mai binevoitoare este neutralitatea, fiind rezultatul capacitatii de tolerare, fara a induce in relatie o presiune represiva.
Nesiguranta personala este incompatibila cu neutralitatea, deoarece determina nevoia de asigurare personala prin influentarea interlocutorului.

Vulnerabilitatea

Sunt perioade cand ajungem sa constatam ca suntem daramati, dezamagiti, deprimati sau chiar tulburati, ca ne aflam in contact direct cu propriile trairi, astfel incat se creeaza premisele compasiunii fata de sine. Aceste trairi de care fugim ne confera o forma personala si senzatia de vitalitate actuala. Numai contactul cu propriile trairi ne permite gasirea creativa a unor modalitati adaptate de satisfacere, iar nevoia ne scoate din atitudinea pasiva, de spectator al destinului personal deja hotarat, si ne impinge la o atitudine reparatorie fata de noi insine.
Indiferent de imprejurari si de modul de viata, care ne genereaza culpabilitatea, constatam, totusi, incercarea de a ne satisface nevoile umane.
Orice greseala este o incercare de dobandire a afectiunii celuilalt si reflecta incercarile noastre de a ne unii prin respect si atentie. Grija fata de noi insine se transforma intr-o grija fata de nevoile celuilalt care devin, prin interiorizare, false nevoi ale noastre, incat ajungem sa ne instrainam de propriile nevoi si trairi pana ajungem sa nu mai putem recunoaste dorintele veritabile.
Viata noastra este o permanenta incercare, in care facem tot ce putem mai bine in contextul intern psihic si extern social in care ne aflam.
Nevoile pe care incercam sa ni le satisfacem substitutiv, prin diferite modalitati, se dobandesc destul de greu, ajungand astfel la o sursa de stres, depresie si chiar la o pierdere a sensului si a vitalitatii, astfel incat mediul nostru intern devine ultimul protejat.
Ascultarea sentimentelor si a trairilor care ne definesc sensul personal este un exercitiu destul de rar, nu prin incercari, ci prin reusite. Atunci cand se intampla si prindem cate ceva din ceea ce suntem si dorim cu-adevarat, luam imediat distanta si ne consideram gandurile ca fiind „nebunesti“, pentru a nu ne destabiliza viata.
Uneori ne miram cum de un individ, dealtfel stabil si puternic psihic, se sinucide sau, altul, mai norocos, divorteaza de brava sa consoarta, pentru a se arunca in mrejele unei tinere necunoscute.
Dincolo de renumitul individ pe care ne dorim sa-l intruchipam se afla insa, individul vulnerabil care nu este catusi de putin „renumit“, model sau ideal. Cel vulnerabil nu atrage privirile, din contra, pare a le risipi si se afla intr-un deficit de atentie si afectiune.
Cel ideal care capteaza atentia si dorintele tuturor, este puternic si invulnerabil, avand menirea de stapanire a situatiilor care ar fi „doborat“ pe oricare altcineva.
Exprimarea nevoilor este un demers dificil chiar si in relatiile in care comunicarea onesta este sustinuta, celalalt trebuie sa stie ce nevoie avem, pentru ca ne cunoaste bine.
Numai exprimarea nevoilor poate conduce la satisfacerea acestora, daca nu ni se simte frustrarea si nevoia este un semn limpede ca ne este refuzata. Daca propria nevoie nu este intuita de celalalt, fara a fi exprimata, este o dovada a lipsei de afectiune, cu atat mai mult exprimarea nevoii devine zadarnica, devreme ce nevoia nu a fost satisfacuta fara a fi dezvaluita.
Uneori simtim nevoia reparatorie de a-l gratifica pe celalalt pentru ca ne-a suportat asa cum suntem.
Daca trebuintele nu sunt gratificate, individul devine frustrat si simte nevoia de a-l agresa pe celalalt prin judecati de valoare, mai bine zis prin comparare, prin care este invocat rolul „decisiv“ pe care il joaca in propria nefericire. Celalalt este blamat si devine responsabil, daca nu exclusiv, cel putin partial, al starii deplorabile in care se afla cel care acuza.