Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic,
sa merg constant înapoi.
Te-as întâlni printre amintiri
si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul,
te-as târî cu mine înapoi,
sa ne iubim tineri si nevinovati,
dupa care, mereu înapoi, te-as târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti
pâna ce, obositi de joc si de inocenta,
am disparea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar ma tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sa merg înainte
si tot ce pot e sa târasc între clestii mei de rac
toata memoria mea, fara sa cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida într-o zi.
Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
RăspundețiȘtergereare dacă o atingi pe obraz
Sunetul unor paşi care pleacă (Octavian Paler - Definitia despartirii)