joi, 14 mai 2009

Lipsa de incredere

Neincrederea, in anumite limite, si cu buna credinta, ne fereste de numeroase neplaceri. Dar fara incredere, nicio relatie – fie amicala, fie de dragoste sau profesionala – nu poate exista. Care este motivul pentru care avem aceasta lipsa de incredere?
Exista doua tipuri de persoane: cele care au apriori incredere si cele care sunt apriori neincrezatoare. Neincrederea nu este patologica. Dar practicata excesiv si sistematic, il condamna pe cel care o simte la izolare si singuratate. Aceasta fobie apare la persoanele hipersensibile. Vulnerabile si fragile, folosesc neincrederea ca pe un mecanism de protectie si aparare.
Neincrederea poate fi mostenita si din copilarie. Dispozitia psihica spre neincredere se poate amplifica, din cauza fricii parintilor, ei insisi speriati de lumea exterioara. „Sa nu ai incredere in oameni!“, „Sa nu vorbesti cu oamenii straini!“ sunt avertismente necesare pentru securitatea copilului, care are tendinta de a se increde in oricine se aseamana cu unul dintre parinti, ar fi bine ca avertismentele sa fie cat mai moderate. Sufocat de parinti prea protectori, copilul poate sa ajunga sa creada ca lumea exterioara e o jungla plina cu agresori.
Atunci cand nu parintii ne transmit neincrederea, viata insasi se va ocupa de aceasta: un coleg care ne tradeaza, un prieten care abuzeaza de generozitatea noastra, un partener care ne inseala... Cele mai neincrezatoare persoane sunt cele care au o viziune iluzorie despre viata, idealizand relatiile. Ei interpreteaza drept tradare cel mai mic gest care nu este conform cu cele asteptate de la celalalt. Uneori acest sentiment se dezvolta pana la paranoia: „Nimeni nu este demn de increderea mea, deci toata lumea imi vrea raul“.
Fie nu avem incredere in propria persoana, fie asteptam prea mult de la ceilalti. O relatie presupune intotdeauna asumarea unui risc. Trebuie acceptat faptul ca este nevoie sa punem la incercare, de-a lungul unei perioade de timp, primele impresii pe care le avem despre relatie, pentru a vedea cat sunt de adevarate. Acest risc nu poate fi asumat decat de cel care are suficienta incredere in el insusi astfel incat, in caz de deceptie, sentimentele lui sa nu fie prea ranite. Lipsa de incredere in celalalt este aproape intotdeauna semnul lipsei de incredere in sine.

Un comentariu:

  1. Ce este de facut?

    Gaseste cauzele. Refuzul de a avea incredere este, de cele mai multe ori, legat de o experienta nefericita. Identificand aceasta experienta, devenim mai toleranti si nu ii mai judecam pe ceilalti cu prea multa exigenta: intelegem ca amenintarea o resimtim din cauza unei singure persoane care, in trecut a abuzat de increderea noastra.
    Fii realist. Nu toti barbatii se gandesc doar la sex, nu toate femeile sunt interesate doar de bani. Este bine sa renuntam la prejudecati si sa acordam o sansa celorlalti. Spre exemplu, o persoana incapabila sa tina un secret poate fi eficienta sau poate da sfaturi bune prietenilor.
    Reaminteste-ti experientele pozitive. Cu siguranta ai trait si experiente in care ceilalti s-au comportat ca niste adevarati aliati. De cele mai multe ori, constientizam, cu ajutorul experientelor pozitive, ca lucrurile sunt relative: nu toti barbatii sunt rau-voitori si nu suntem condamnate sa fim victime toata viata.
    Evita sa acuzi. Se poate intampla ca celalalt sa ne insele increderea. Dar oare este el constient de raul pe care l-a facut purtandu-se in felul acesta? In loc sa il acuzam de rea intentie, este mai bine sa clarificam lucrurile cu el. Oare in mod intentionat ne-a tradat? Stie oare ca intarzierile lui repetate deranjeaza? In orice relatie, increderea se construieste prin dialog.

    RăspundeţiȘtergere